Relații monetar financiare internaționale

instrumente de plată înţelegem instrumentele pe care se sprijină toate sistemele de plăţi: viramentul; cecul; cardul bancar; efectul de comerţ; avizul de prelevare. Aceste instrumente se aplică pe pieţele interne ca şi pe pieţele externe.

avantaje (mai mult sau mai puţin costisitoare, mai mult sau mai puţin rapide, relative la iniţiativa de emisie, relative la recunoaşterea datoriilor etc.) precum şi unele inconveniente (iniţiativa de emisie, riscul de pierdere sau furt etc.).

Pe baza acestor instrumente de plată, în cadrul SBI au fost dezvoltate mai multe tehnici şi/sau modalităţi de plată: plata contra factură; plata contra trată (scrisoare de schimb); plata contra cec; ordinul de plată; biletul la ordin; creditul documentar; incassou-ul documentar; alte tehnici şi/sau modalităţi de plată.

Plata contra factură

În cadrul tehnicii de plată contra factură, exportatorul (vânzătorul), după ce a expediat marfa, încredinţează băncii sau direct importatorului doc convenite prin contract.

Printre aceste doc, factura com este cel mai important doc prin care se fixează preţul; alte documente care pot sau nu însoţi factura comercială: doc de transp; certificatul de asigurare; certificatul de provenienţă etc.

Factura comercială pot fi însoţite sau nu de un efect de comerţ (de ex: trată), care va fi dat importatorului contra plăţii sau acceptării. În baza acestor documente, importatorul trebuie să facă un virament bancar internaţional prin care dă ordin băncii sale să-i debiteze contul pentru a credita contul exportatorului. Viramentul bancar poate avea loc prin telex sau prin sistemul SWIFT.

În cazul plăţii contra factură, importatorul poate foarte bine să nu plătească niciodată, chiar dacă banca păstrează documentele; deci securitatea este foarte redusă pentru vânzător (risc de non-transfer, risc logistic etc.).

Această tehnică de plată poate fi utilizată în cazul unor sume mici sau în tranzacţiile între societăţi care dau dovadă de încredere reciprocă sau fac parte din acelaşi grup

Plata contra trată (scrisoare de schimb)

Scrisoarea de schimb sau trata este un înscris prin care o persoană numită trăgător (creditorul-exportatorul) dă un ordin unei alte persane numite tras (debitorul-importatorul) să plătească o sumă oarecare, unei alte persoane numite beneficiar, adesea trăgătorul el-însuşi sau banca sa. Părţile implicate în emiterea unei trate şi schema simplificată a funcţionării acestei tehnici de plată sînt prezentate în figura 6.1.

Menţiunile obligatorii pentru o trată sunt: cuvântul “scrisoare de schimb” sau “trată” inserat în chiar textul titlului; ordinul de plată a unei sume; numele trasului; numele beneficiarului; scadenţa (sau la vedere); locul plăţii (sau domiciliul trasului); data şi locul emiterii (sau domiciliul trăgătorului); numele şi semnătura trăgătorului.

Cambia serveşte ca: – instrument de plată: trăgătorul are de încasat o sumă de la tras dar are în acelaşi timp de achitat o datorie altei persoane (beneficiarul); – instrument de credit: în intervalul de timp ce survine de la emiterea cambiei şi până la plata ei efectivă (care uneori este foarte mare) aceasta circulă în condiţii specifice, ca instrument de credit. Cambia trebuie să conţină: denumirea de cambie, ordinul necondiţionat de a plăti o sumă, termenul de scadenţă (30, 60, 90, 180 zile) etc. Dacă nu se menţionează scadenţa, cambia este plătibilă la vedere; dacă nu se menţionează locul plăţii acesta este domiciliul trasului, iar dacă nu se menţionează locul de emitere - domiciliul trăgătorului.

În perioada cât circulă ca instrument de credit, există o serie de operaţiuni sau tehnici specifice aplicate cambiei:

- avalizarea – este o operaţiune care apare în situaţia în care trăgătorul nu este sigur ca trasul isi poate achita datoriile, motiv pentru care apelează la o garanţie, denumită aval, din partea unei terţe persoane (o bancă), care se înscrie sub semnătură pe una din părţile cambiei.