Subiecte examen previziune macroeconomică rezolvate

1) Previziunea- componenta esentiala a conducerii economico-sociale.

Economia nationala moderna constituie un mecanism complex, format dintr-o multitudine de unitati economice, ramuri si subramuri, unitati administrative-teritoriale intre care exista stranse legaturi de interdependenta ca rezultat al diviziunii sociale a muncii.

Pentru ca o intreprindere sau o ramura sa-si poata desfasura activitatea in conditii normale este necesar ca alte unitati economice sau alte ramuri sa-i furnizeze mijloacele de productie necesare si sa-i absoarba produsele, realizandu-se astfel circuitul continuu al reproductiei.

Necesitatile societatii sunt mari si in continua crestere in timp ce resursele sunt limitate si epuizabile. Daca in aceste resurse vor fi alocate unei activitati dintr-o ramura mai mult decat este nevoia ei reala, aceasta se va dezvolta mai repede, iar peste o perioada va produce mai mult decat este nevoie,asfel incat putem spune ca o parte din resurse au fost cheltuite inutil.Pe de alta parte daca unei ramuri ii este alocata o cantitate de resurse mai mica decat nevoia ei reala, aceasta se va dezvolta intr-un ritm mai putin rapid, va produce mai putin decat este nevoia sociala, producand perturbari pe linia aprovizionarii tehnico-materiale.

In concluzie a utiliza resursele in cea mai adecvata forma, a concepe si realiza un model eficient al raportului dintre resurse si nevoi, a prognoza evolutia acestui raport si a gasi caile optimizarii lui este o stiinta, stiinta economica.

2) Stiinta conducerii: delimitari conceptuale; necesitatea aparitiei stiintei conducerii

Stiinta conducerii identifica si cerceteaza principiile generale ce stau la baza indrumarii, orientarii activitatii economice si sociale, elaboreaza un sistem de metode si tehnici de lucru care sa permita utilizarea in practica a acestor functii si principii.

Conducerea a devenit o cerinta obiectiva in lumea contemporana care decurge din insasi conditiile materiale ale productiei moderne:

a) Revolutia tehnico-stiintifica, caracterizata de importante realizari, de patrunderea rapida a acestora in economie, influentand dezvoltarea factorilor de productie,organizarea si conducerea productiei materiale atat la nivel micro cat si la nivel macroeconomic;

b) Dezvoltarea factorilor de productie, ca urmare a revolutiei tehnico-stiintifice, care implica adancirea diviziunii sociale a muncii, accentuarea procesului de specializare in paralel cu cresterea concentrarii si a ccooperarii in productie.

c) Necesitatea cresterii continue a eficientei activitatii economice.