Teorii Clasice

teorii clasice

-rolul economic al statului trebuie sa fie limitat impunând, în acest scop, anumite rationalitati privind operatiile fiscale guvernamentale

-împrumuturile guvernamentale reduc veniturile disponibile în economie ce ar putea fi utilizate în mod productiv la nivelul sectorului privat

-deficitele extind activitatea guvernului contribuind la cresterea sectorului public la actiuni guvernamentale iresponsabile

-împrumuturile guvernamentale creaza dificultati în asigurarea viitoarelor finantari prin afectarea unei parti din ce în ce mai mari din veniturile fiscale pentru onorarea obligatiilor privind atât amortizarea datoriei, cât si dobânzile la datoria publica

-majorari ale impozitelor si taxelor

-bugetele neechilibrate conduc la depreciere monetara (inflatie)

-bugetele echilibrate constituie un ghid pentru transferul resurselor din sectorul privat catre cel public

Adam Smith

-statul era risipitor în sensul ca îsi constituia fonduri prelevând o parte din veniturile agentilor economici, pe care le repartiza ulterior în mod dezordonat.

-bugetul echilibrat prin datorie publica

-sumele împrumutate de stat nu erau utilizate în scopuri productive capabile sa genereze plus valoare care sa asigure rambursarea creditului public, precum si plata dobânzilor aferente acestuia

-pe masura ce statul se împrumuta, puterea sa politica crestea pentru ca nu mai depindea doar de veniturile fiscale prelevate de la contribuabili.

-important era momentul crearii datoriei publice si nu, în mod special, cresterea acesteia.

-povara unei datorii existente nu prezenta importanta:

--cea mai importanta “pierdere” se înregistra atunci când agentii economici din industrie si comert împrumutau statul

--in realitate, aceasta nu putea fi considerata o “pierdere” datorita transferului anual de dobânzi de la contribuabili la creditorii statului