Sintaxa frazei în latină

In limba latina, fraza poate fi formata, ca si in limba romana, din doua sau mai multe propozitii legate intre ele prin coordonare (I si II) si/sau subordonare.

I. Prin juxtapunere (parataxa), alaturarea propozitiilor, fara intermediul vreunui cuvant de legatura (conjunctie, pronume relative, adverb relative).

Vercingetorix deditur, arma proiciuntur.

Vercingetorix se preda, armele sunt aruncate.

II. Cu ajutorul conjunctiilor, coordonarea este alaturarea propozitiilor principale sau secundare de acelasi fel; ea poate fi facuta prin:

- conjunctii copulative: et; atque, -que = si; nec, neque = si nu, nici

- conjunctii disjunctive: aut, vel, sive = sau ori, fie

- conjunctii adversative: at, autem, sed = insa, dar

- conjunctii conclusive: ergo, igitur = asadar, deci

- conjunctii explicative: nam, enim = caci

Subordonarea – raport de subordonare – este dependenta unei propozitii fata de actiunea din regenta, realizata prin conjunctii, pronume relative si adverbe relative.

Clasificarera propozitiilor subordinate in limba latina:

1) Propozitii participiale:

• participiala relativa

• participiala absoluta

2) Propozitii completive:

• completiva infinitivala

• completiva conjunctivala

• completiva interogativa directa

• completiva cu quod

3) Propozitii relative:

• reala

• circumstantiala

4) Propozitii circumstantiale:

• temporala

• cauzala

• concesiva

• conditionala

• finala

• consecutiva

• comparativa

PROPOZITII PARTICIPIALE

- au predicatul la modul participiu, prezent (simultaneitate) sau perfect (anterioritate);

- nu sunt introduse de conjunctii;

- au valori circumstantiale sau atributive;

- sunt de doua tipuri: relative si absolute.

PARTICIPIALA RELATIVA

• Este propozitia cu valoare atributiva subordonata unui nume din regenta, avand predicatul exprimat printr-un participiu (prezent sau perfect), acordat in gen numar si caz cu acesta. Valoarea predicativa a participiului este dovedita de faptul ca are unul sau mai multe complemente proprii.

• Poate dobandi si urmatoarele nuante circumstantiale:

a) Cauzala: Caesar milites 1/ magna audacia pugnantes 2/, laudant 1/. = Caesar lauda pe soldatii care lupta (pentru ca lupta) cu mare curaj.

b) Temporala: Milites, 1/ ducem audientes, 2/ concurrunt.1/ = Soldatii, auzindu-l (cand il aud) pe comandant, se aduna.

c) Finala: Dux legatos 1/ pacem petentes 2/ mittit1/ = Comandantul trimite soli cerand (ca sa ceara) pace.

d) Concesiva: Hostes 1/ victi ab militibus 2/, non desperaverunt.1/ = Dusmanii, invinsi (desi au fost invinsi) de soldati, nu si-au pierdut speranta.

PARTICIPIALA ABSOLUTA

• Este propozitia subordonata cu valoare circumstantiala, cu predicatul exprimat printr-un participiu in cazul ablativ si cu subiectul propriu tot in ablativ. Se numeste mai larg, ablativ absolut.

• Ablativul absolut se traduce fie prin gerunziu fie printr-o propozitie subordonata corespunzatoare; prin sine ea este o subordonata temporala:

Augosto regnante, pax erat. = Domnind Augustus (pe cand domnea Augustus), era pace.

Signa dato, cives in forum convenerunt. = Semnalul fiind dat (dupa ce s-a dat semnalul), cetatenii s-au adunat in for.

• Poate avea si urmatoarele nuante circumstantiale aparte:

a) Cauzala: Remo occiso, Romulus regnavit. = Remus fiind ucis (pentru ca Remus a fost ucis), a domnit Romulus.

b) Conditionala: Amicitia sublata, omne e vita sublatum est. = Prietenia fiind inlaturata (daca prietenia este inlaturata), totul in viata se inlatura.

c) Concesiva: Urbe capta, cives non desperaverunt. = Orasul fiind cucerit (desi orasul a fost cucerit), cetatenii nu si-au pierdut speranta.

• In cazul unui predicat nominal, se pune in ablativ si numele predicativ (acordat cu subiectul), fara verbul copulativ esse, care nu are participiu.

Cicerone consule, Catilina coniurationem fecit. = Cicero fiind consul (pe cand Cicero era consul), Catilina a facut o conspiratie.