Microeconomie - subiecte și rezolvări

Subiecte si rezolvari:

1. Nevoi (trebuinţe) umane.

Produs al naturii şi al societăţii, omul se prezintă ca fiinţă tridimensională: biologică, socială şi raţională. Nevoile umane apar, mai întâi, sub forma a ceea ce oamenii resimt direct sau ca fiindu-le necesar pentru existenţă, pentru formarea şi dezvoltarea lor.

Nevoile umane se manifestă ca un sistem integrat şi dinamic de cerinţe, ordonate şi ierarhizate în funcţie de locul şi rolul lor în cadrul vieţii sociale.

Definiţie:

Nevoile umane reprezintă cerinţele oamenilor de a-şi însuşi bunuri, toate acestea devenind nevoi efective-reale - corespunzător gradului atins în dezvoltarea societăţii şi capacitatea oamenilor de a conştientiza aceste cerinţe.

Clasificare:

Nevoile umane se caracterizează prin anumite trăsături fiecare dintre acestea reflectând o lege economică.

1) Nevoile umane sunt nelimitate ca număr;

2) Nevoile umane sunt limitate în capacitate, satisfacerea unei anumite nevoi presupune consumarea unei cantităţi date dintr-un bun material sau serviciu;

3) Nevoile umane sunt concurente, unele nevoi se extind în detrimentul altora, deoarece se înlocuiesc între ele;

4) Nevoile umane sunt complementare, evoluând de cele mai multe ori în sensuri identice;

5) Orice nevoie umană se stinge prin satisfacere.

Caracteristici:

Nevoile (trebuinţele) economice se caracterizează prin următoarele trăsături:

1) reprezintă şi exprimă o stare de necesitate obiectivă iminentă indivizilor şi colectivităţilor umane, manifestându-se ca impuls iniţial şi ca scop permanent al tuturor activităţilor economice;

2) au caracter istoric, devenind nelimitate ca număr şi manifestându-se sub forma principiului creşterii şi diversificării trebuinţelor;

3) au o dublă determinare:

- obiectivă, fiind rezultatul condiţiilor de viaţă existente la un moment dat în societate, depinzând de gradul de civilizaţie şi cultură al populaţiei;

- subiectivă, adică nevoile economice depind de factori biologici, sociali, psihologici, morali, tradiţii, obiceiuri, fiecare individ devenind un subiect economic care constată cât de mare este intensitatea trebuinţei sale;

4) între amplificarea nevoilor economice (nelimitate) şi resursele economice (limitate) există o contradicţie care se manifestă prin legea rarităţii resurselor, adică resursele şi bunurile sunt relativ limitate, rare în comparaţie cu nevoile;

5) orice nevoie economică satisfăcută renaşte cu timpul, având o anumită periodicitate;

6) intensitatea unei nevoi se află în permanenţă în raport invers proporţional cu gradul de satisfacere a acesteia;

7) au caracter complex, prezentându-se ca o mulţime de trebuinţe complementare, concurente şi substituibile.

2. Resurse economice.

Orice activitate umană presupune utilizarea de resurse specifice, în cantităţi determinate şi de calitate adecvată.

Definiţie:

Resursele economice reprezintă ansamblul elementelor atrase care sunt efectiv utilizate pentru producerea şi obţinerea de bunuri materiale şi servicii.

Clasificare:

Resursele naturale, împreună cu cele umane, formează resursele primare, alături de care, o importanţă deosebită revine resurselor economice derivate, care reprezintă rezultatul folosirii şi acumulării resurselor primare, potenţând eficienţa utilizării tuturor resurselor economice.

3. Raritatea si alegerea.

Raritatea - proprietatea resurselor de a fi insuficiente în raport cu nevoile.

Legea rarităţii resurselor economice – legea conform căreia cantitatea, calitatea şi structura resurselor economice se modifică mai lent decât intensitatea, amploarea şi structura nevoilor umane, resursele fiind limitate în raport cu trebuinţele indivizilor. Creşterea eficienţei economice constituie factorul determinant între estomparea tensiunilor ce apar între nevoi şi resurse.