Stalin și URSS

Stalin si URSS

Sub conducerea lui Iosif Stalin, URSS a devenit in scurt timp un stat industrializat, si iesind invingatoare din cel de-al doilea razboi mondial, a devenit o superputere. In acelasi timp insa, tirania lui Stalin a dus la ruinarea socieatatii rusesti. Chiar inainte de moartea liderului sovietic Lenin, conducatorii Partidului Comunist au inceput lupta pentru succesiune. A detine controlul partidului insemna de fapt a detine controlul tarii - primul stat socialist, urias dar extrem de inapoiat. Anii ’20 au fost o putere. In 1923 Stalin, Secretarul General al Partidului, se aliaza cu Zinoviev si Kamenev pentru a dejuca planurile unui concurent genial si aparent periculos - Leon Trotki. In 1925 Stalin isi gaseste noi aliati in Bucharin si Rikov, indepartandu-i pe Zinoviev si Kamenev. In cele din urma, in 1929, Stalin isi invinge fostii aliati si devine unicul conducator al URSS-ului. Adevaratul nume a lui Stalin este Iosif Djugasvili. Numele sub care a devenit cunoscut este numele adoptat in perioada miscarilor revolutionare. Stalin s-a nascut sub semnul saraciei si obscuritatii, nu ca cetatean rus, ci in Georgia, aflata la vremea respectiva sub controlul Rusiei tariste. A invatat limba rusa fluent la una din scolile duminicale organizate de biserica, ulterior fiind trimis la seminar pentru a deveni preot. A dovedit insa un interes deosebit pentru scrierile si ideile socialiste care se vehiculau la seminar, motiv pentru care in 1899 a fost exmatriculat. A intrat in randul revolutionarilor si si-a petrecut urmatorii ani sustinand cauza revolutiei, fiind deseori aruncat in inchisoare sau fortat sa traiasca in exil intern. In 1912 se inscrie in Partidul Bolsevic (mai tarziu Comunist), devenind membru al Comitetului Central. Rolul jucat in cadrul Revolutiei din Octombrie 1917 a fost nesemnificativ ( fapt musmalizat mai tarziu), dar ulterior s-a dovedit abil in rezolvarea problemelor ivite pe parcursul Razboiului Civil. A fost numit mai intai Ministrul Nationalitatilor, iar in 1922 a devenit Secretar General al Partidului Comunist. Aceasta munca de birou, in aparenta plictisitoare, a fost pentru Stalin calea de acces la putere, dandu-I posibilitatea sa controleze comitetele de partid si sa ii avanseze pe proprii sustinatorii. Astfel, anii ’20 au marcat pentru Stalin o serie de succese importante asupra rivalilor sai. E vorba, evident de dispute politice si nu de adevarate lupte: desi comunistii isi tratau oponentii cu duritate, exista un fel de regula nescrisa care impunea evitarea varsarii de sange in confrubtarile din partid. Asemenea dispute vizau suprematia personala, dar aveau si aspect ideologic, fiecare fractiune sustinand o anumita orientare politcia. Din acest punct de vedere, cel mai important conflict era intre Stalin si Trotki. Trotki adoptase punctul de vedere traditionalist marxist. El credea ca, datorita izolarii si inapoierii, URSS nu putea pune singura bazele unei societati socialiste, ci trebuia sa reziste in continuare si sa sustina o revolutie generalizata, in urma careia societatile industrializate ar acorda URSS-ului ajutorul necesar. Dupa esecul miscarilor revolutionare din Europa dupa primul razboi mondial, Stalin a sustinut ca Uniunea sovietica poate si trebuie sa reuseasca singura. Sloganul sau, “Socialismul intr-o singura tara”, era instabil ca doctrina marxista, dar prin nota pozitiva pe care o aducea a constituit un punct de atractie pentru tinerii care se inscriau in partid. Politica lui Stalin, sustinuta de propaganda continua, a condus la mobilizarea poporului rus, generand un val de entuziasm cu privire la ”construirea socialismului”.

Economia planificata

Stalin a folosit acest entuziasm pentru a determina o schimbare politica radicala. Primul razboi mondial si razboiul civil adusesera Uniunea Sovietica intr-o stare jalnica, astfel incat Lenin aprobase cu reticenta Noul Plan Economic (NPE), care acorda taranilor si micilor intreprinzatori o mare libertate in desfasurarea activitatii si insusirea profitului. Stalin a considerat ca a sosit vremea crearii unei economii complet socialista, in care poporulul - reprezentat de stat - sa detina si sa conduca toate intreprinderile. Totodata sosise momentul unui efort conjugat pentru industrializarea tarii. Stalin a declarat ca Uniunea Sovietica se afla cu cel putin 100 de ani in urma vestului capitalist, dar va trebui sa recupereze diferenta in 10 ani, altfel va fi zdrobita. Fidel conceptiei marxiste privind eterna lupta dintre socialism si capitalism, el era constient ca URSS era inconjurata de inamici. Singura solutie a progresului era considerata a fi planificarea de stat; astfel in 1929 Stalin lanseaza Planul Cincinal, care cuprindea o serie de obiective ambitioase ce trebuiau indeplinite in diferite sectoare ale economiei. Public, s-a sustinut ca obiectivele au fost atinse si depasite si se anticipa succes pentru urmatorul Plan. Intr-un stat cu un singur partid nimeni nu se incumeta sa contrazica comunicatele guvernamentale care exagerau succesele si mascau greselile sau le puneau pe seama tradatorilor si sabotorilor. Cu toate acestea, rezultatele obtinute nu erau deloc neglijabile. In 10 ani URSS devenise un stat puternic industrializat, o realizare cu atat mai importanta cu cat sovieticii nu aveau in vedere doar perioada imediat urmatoare, ci lucrau pe termen lung. Standardul de viata a ramas insa scazut, deoarece nu se investise in productia de bunuri de larg consum. Toaste resursele fusesera folosite pentru a crea o infrastructura necesara unui stat industrial - fusesera construite cu sutele fabrici, uzine electrice, baraje, orase industriale, masini si tractoare. Realizarile Uniunii Sovietice erau admirate nu numai de partidele Comuniste din alte tari care urmau modelul politic sovietic, ci si de unii oameni de stiinta, de scriitori si de intelectuali straini.