Managementul producției industriale - capitolul 5

Capacitatea de producţie a unei întreprinderi cu profil industrial reprezintă producţia maxim posibilă ce poate fi obţinută, într-o perioadă dată, de un utilaj, o instalaţie, un loc de muncă, un atelier, o secţie, o uzină sau o firmă, corespunzătoare structurii şi calităţii producţiei cerute de clienţi şi în condiţiile unei folosiri depline - intensive şi extensive - a capitalurilor fixe productive, potrivit celui mai eficient regim de lucru. Capacitatea de producţie stă la baza fundamentării comenzilor de producţie primite de la clienţi şi a volumului de investiţii în noi mijloace fixe.

Capacitatea de producţie a firmelor industriale este în mod curent exprimată ca volum de ieşirii (rezultate) pe perioada de timp. In termeni mai generali capacitatea de producţie măsoară aptitudinea unui sistem logistic de a trata un flux. In abordările moderne capacitatea de producţie este considerată o resursă, alături de celelalte resurse de care dispune întreprinderea pentru realizarea producţiei: materii prime şi materiale, resurse umane, energie, mijloace de transport şi manipulare etc.

A gestiona capacitatea de producţie înseamnă a determina un nivel al resurselor necesar şi suficient pentru a răspunde la cererea previzională comercială. Aceasta presupune a investi, a angaja personal, a iniţia acţiuni de cooperare în producţie, a fixa datele de concedii ale salariaţilor etc, toate acestea reprezentând decizii importante din punct de vedere comercial, financiar şi social, care angajează întreprinderea de o manieră de cele mai multe ori ireversibilă.

Managerii producţiei sunt preocupaţi de capacitate din următoarele motive:

- fiecare este preocupat să dispună de o capacitate suficientă pentru a satisface la timp

cererea clienţilor;

capacitatea de producţie afectează eficienţa costurilor operaţiilor de prelucrare, uşurinţa sau complexitatea (dificultatea) de programare a producţiei şi costurile de întreţinere şi funcţionare a echipamentelor;

capacitatea de producţie necesită în final investiţii pentru a o mări şi moderniza, iar managerii urmăresc un randament bun al investiţiei şi din aceste motive, atât costurile, cât şi veniturile deciziilor de planificare a capacităţii este necesar să fie evaluate cu mare atenţie.

Capacitatea de producţie stă la baza fundamentării comenzilor de producţie primite de la clienţi şi a volumului de investiţii în noi mijloace fixe.

Capacitatea de producţie a unei firme cu profil industrial este mai mare decât producţia programată şi decât producţia efectiv realizată.

Producţia programată şi cea efectiv realizată au la bază condiţiile concrete existente în perioada respectivă, care pot să reflecte condiţii mai puţin favorabile în ceea ce priveşte folosirea extensivă şi intensivă a capitalului fix ( o cerere mai redusă, lipsă de materii prime, o uzură fizică accentuată a utilajelor etc), în timp ce capacitatea de producţie exprimă posibilităţile maxime de producţie, neţinând seama de factorii care limitează temporar volumul activităţii de producţie.

Capacitatea de producţie este o mărime dinamică întrucât se modifică mereu în timp, datorită modificării condiţiilor tehnice şi organizatorice ce au fost luate în considerare la stabilirea ei. Datorită acestui fapt capacitatea de producţie trebuie actualizată anual, ţinând seama de realizarea acţiunilor de retehnologizare şi de îmbunătăţirea folosirii intensive şi extensive a capitalului fix.

Producţia programată exprimă gradul previzional de utilizare a capacităţii de producţie, ţinând seama de încadrarea în parametrii de eficienţă economică privind folosirea capitalului fix şi de nivelul de acoperire cu comenzi a potenţialului de producţie existent. Producţia efectiv obţinută reflectă gradul efectiv de utilizare a capacităţii de producţie, determinat de acţiunile firmei pentru mobilizarea rezervelor extensive şi intensive de folosire mai bună a utilajelor şi instalaţiilor.

Principalii factori care determină mărimea capacităţii de producţie sunt următorii: