Extras din notiță

Analiza internă mai are ca obiectiv şi studierea avantajelor concurenţiale pe care întreprinderea le posedă şi competenţa şi/sau avantajul distinctiv sau diferenţiator. Un avantaj concurenţial este un atu pe care întreprinderea îl posedă la un moment dat şi pe care concurenţii nu îl au, dar nimic nu îi împiedică să facă totul pentru a recupera întârzierea. Un avantaj distinctiv (sau o competenţă distinctivă) are un caracter mult mai solid şi mai durabil : este o caracteristică specifică sau un avantaj particular pe care concurenţii întreprinderii nu îl au şi nici nu vor avea posibilitatea să îl obţină decât după mult timp. Această distincţie între avantajul concurenţial şi cel distinctiv este subtilă şi antrenează comportamente strategice diferite. Firma care are un avantaj distinctiv se poate simţi protejată şi poate alege o strategie centrată pe acest avantaj distinctiv. Firma care consideră că nu are decât avantaj concurenţial trebuie să aibă un comportament diferit, mai degrabă defensiv, deoarece ea poate fi ajunsă din urmă şi chiar depăşită de concurenţi. Adesea managerii din necunoştinţă sau din cauză că refuză să vadă viitorul cu realism, estimează că întreprinderea lor posedă efectiv un avantaj distinctiv la umbra căruia se pot adăposti, dar acest avantaj se dovedeşte a fi, în majoritatea cazurilor, un avantaj trecător (foarte adesea auzim că «noi suntem singurii care facem... »). întreprinderea are un avantaj distinctiv atunci când este vorba de o protecţie juridică (concesiune, de exemplu), de un secret de fabricaţie, un know how particular, o localizare geografică foarte favorabilă (acces la materii prime, la forţa de muncă sau la reţeaua de distribuţie).

6.3. Diagnosticul funcţiunii de producţie

Diagnosticul la nivelul funcţiunii de producţie îl vom realiza pe cele cinci componente ale acesteia :

fabricaţia sau exploatarea, ce se referă la transformarea materiilor prime şi a materialelor în produse, servicii sau lucrări, alcătuind obiectul activităţii de bază al întreprinderii;

controlul tehnic de calitate al materiilor prime, semifabricatelor şi subansamblurilor pe întreg fluxul tehnologic, precum şi al produselor finite, în conformitate cu normele, metodele şi mijloacele precizate în documentaţia tehnologică;

întreţinerea şi repararea utilajelor, având ca obiectiv menţinerea acestora în stare bună de funcţionare, preîntâmpinarea şi evitarea pe cât posibil a avariilor, dereglărilor şi întreruperilor şi prin toate acestea evitarea efectelor uzurii fizice şi morale;