Managementul tranzacțiilor internaționale

Forme de internationalizare prin care o firma poate patrunde pe o piata externa: 1)operatiuni comerciale international- cuprind: comertul international cu bunuri si servicii.De obicei , firmele se asociaza avand un obiectiv comun desi ele ca entitati separate au interese distinct. Baza legala a acestei forme de internationalizare o reprezinta contractul de vz international. Aceste contracte se incheie de obicei pe o perioada scurta de timp; 2)aliantele si cooperarile international- Partile au interese commune si de aceea contractile incheiate intre ele se realizeaza pe o perioada lunga de timp. In general aliantele au un obicetiv mai complex si cu o valoare mai mare Datorita existentei unei cooperari intre partile dintr o alianta, raporturile care se stabilesc intre acestea sunt mai durabile; 3)implantarile in strainatate realizate pe baza investitiilor straine directe(isd)-in urma implantarilor se pot crea noi entitati sau se poate investi intr o intreprindere déjà existenta pe piata externa. Implantarile in strainatate se pot realize , investi din bani proprii sau apeland la surse externe de finantare. Perioada de derulare a afacerilor sub forma implantarilor international este nelimitata.

Motive proactive si reactive:-exista mai multe motve prin care o firma doreste sa si internationalizeze afacerile. Acestea se prezinta sub 2 forme: a)motive proactive:- Inclinatia managerial a data de temperamental si caracterul managerului unei firme. Acesta poate dori sau nu sa si extinda activitatea firmei dincolo de frontiera “tarii mame”; economiile de scara; maximizarea profitului ; deservirea unor client externi bazata pe faptul ca cererea externa este similara cu cererea interna (aceleasi gusturi si preferinte; avantajele fiscale – pot fi date de reduceri de taxe si impozite cand o firma intra pe piata externa; avantajul tehnologic poae fid at de gradul ridicat de tehnologie present in produsele destinate pietelor externe (Favorabil tarilor dezvoltate; b)motive reactive( la care firma reactioneaza sub impulsul unor facturi):-Presiunea concurentei. Firma menita sa si caute alte piete de desfacere; Supraproductia- sa nu ramana cu productie pe stoc; Scaderea vanzarilor interne - clientii interni nu mai sunt interesati de produsele firmei respective; Apropierea de client si parteneri – a nu se intrerupe legatura cu client

Decizia de export- daca o firma se hotaraste sa intre in export: 1)capacitatea de export

capacitatea de productie: daca firma poate produce si pt piata externa; b) capacitatea tehnologica : modul de inzestrare tehnologica de care dispune firme; c) capacitatea financiara: trebuie sa aiba in vedere daca firma este capabila sa si acopere cheltuielile cu productia destinata exportului, cheltuielile de distributie si de publicitate; d) capacitatea profesionala: se refera la personalul specializat in tranzactii international existent in firma respective; 2)produsele destinate exportului: a)Standardizarea cuprinde toate produsele firmei ce urmeaza a realize o activitate de export. Aceste produse sunt cerute pe piata externa fara a mai fi nevoie sa se faca modificare asupra lor; b)Adaptarea selectiva : se aleg anumite produse ale firmei pt destinatii specific. Se face o anumita selectie ; c)Diferentierea – cuprinde produse care sufera fie modificari usoara( schimbare ambalaj, culoare, etc) fie modificari majore (schimbarea tehnologiei) mergand pana la producerea unui produs nou al firmei ; 3)Modalitati de export: a)Export direct = presupune o legatura directa intre producatorul intern si clientul extern. Intre cei doi parteneri se incheie un contract de vanzare international. Acest contract se face in numele si pe contul producatorului. Producatorul preia toate functiile specific tranzactiei de comert exterior, inclusive functia de distributie si promovare; b) Export indirect- pp separarea fct de comercializare de fct de productie.

Avantajele exportului direct sunt: posibilitatea de insusire a inregului profit com avand in vedere ca in tranzactiile de comert exterior nu intervin parti terte; legat permanenta dintre prod si client ofera posibilitatea prod sa-si adapteze din timp marf la schimbarile ce apar in structura cererii externe; posibilitatea de asi promova singur propria marfa

Dezavantajele exportului direct sunt: existenta unor chelt mari provenite din active de distiubutie si promovare a propriilor prod; fiind unica legat cu clientul extern prod preia toate riscurile aferente tranzactiei de comert exterior; prod nu tre sa aiba in structura sa organizatorica un department strict specializat pe active exter.