Procesul Decizional

Desi conditiile în care sunt luate deciziile sunt variate, exista o serie de elemente comune ale tuturor deciziilor manageriale. O decizie reprezinta alegerea unei variante dintr-o serie de alternative. Procesul rational de luare a deciziilor consta dintr-o serie de pasi pe care managerii îi urmeaza, fie formal, fie pe baza intuitiei, în alegerea alternativei considerate optima.

Acesti pasi sunt: identificarea problemei, generarea de solutii alternative, selectarea alternativei celei mai benefice, implementarea alternativei alese si obtinerea de feedback în vederea evaluarii eficacitatii deciziei.

Pasul întâi: identificarea problemei. Una dintre dificultatile pe care le ridica rezolvarea de probleme o reprezinta identificarea corecta a problemei. Se întâmpla uneori ca managerii sa se grabeasca sa aleaga alternative înainte de a fi identificat problema fundamentala.

Obstacole în calea definirii corecte a problemei. Problemele nu sunt întotdeauna evidente, si în calea identificarii lor pot sta o serie de obstacole, a caror depasire permite managerilor sa vada care este cu adevarat problema. Printre aceste obstacole cele mai întâlnite sunt:

- Acordarea de atentie efectelor, iar nu cauzelor. Prea frecvent se întâmpla ca managerii sa defineasca problemele în termenii simptomelor, iar nu în termenii cauzelor.

- Perceptia selectiva. Datorita faptului ca fiecare dintre noi detinem o serie de perceptii bazate pe experienta personala, managerii au adesea tendinta de a defini problemele în termenii dictati de trecutul si instruirea lor. Pentru a depasi obstacolul pe care îl constituie perceptia selectiva, managerii trebuie sa ia în considerare mai multe puncte de vedere înainte de a defini problema.

- Definirea problemelor prin solutii. Problemele trebuie sa fie definite precis, fara asocierea lor cu anumite solutii.

Ce este o problema? Procesul identificarii problemelor este esential pentru selectarea celei mai bune alternative. Managerii eficienti cauta în permanenta sa identifice ocaziile si problemele care apar în mediu. În acest stadiu al luarii deciziei managerii se pot ajuta de una dintre urmatoarele abordari:

1.Abateri de la performantele anterioare. Daca exista un tipar stabilit al nivelului satisfacator de performante si acesta se modifica, managerii sunt alertati de aparitia unei probleme.

2.Abaterea de la plan. Problema sau problemele pot fi sugerate de aparitia unei discrepante între performante si rezultatele prevazute.

3.Primirea de feedback. Managerii pot descoperi existenta unei probleme din discutiile cu furnizorii si clientii organizatiei sau cu subalternii sau superiorii lor ierarhici.

4.Concurenta. Performantele organizatiei din care face parte managerul în raport cu cele ale concurentilor sai reprezinta un indicator al existentei unor eventuale probleme.

Pasul al 2-lea: generarea de solutii alternative. Odata ce problema a fost identificata, al doilea pas în procesul de luare a deciziilor îl reprezinta generarea de solutii alternative. În aceasta faza a procesului decizional este esentiala creativitatea.

O abordare care permite stimularea creativitatii în faza de generare de solutii alternative o reprezinta brainstormingul. Într-o sedinta de brainstorming, un numar de indivizi cheie sunt adunati cu scopul de a genera abordari alternative pentru rezolvarea unei probleme date, indiferent de cât de nepotrivite ar putea parea aceste alternative. Una dintre regulile brainstorming-ului o reprezinta faptul ca nu sunt permise evaluarea sau criticarea sugestiilor, astfel ca participantii se simt liberi sa îsi exprime parerile. Ideile generate în sedintele brainstorming reprezinta uneori alternative importante si demne de luat în seama în procesul de luare de decizii.

In cautarea de alternative, decidentii se confrunta cu o serie de constrângeri care limiteaza numarul de alternative, si care pot fi cauzate de resursele financiare limitate, de factorul uman din organizatie, care poate limita posibilitatea de implementare a anumitor alternative, sau de facilitatile materiale neadecvate. Este important ca decidentii sa cunoasca aceste constrângeri, în asa fel încât sa nu fie consumat în mod inutil timpul cu evaluarea unor alternative care nu sunt viabile, si sa fie eliminata posibilitatea ca alternative semnificative sa nu fie luate în calcul datorita faptului ca managerii nu cunosc obstacolele pe care aceste alternative le pot întâmpina.

Pasul al 3-lea: selectarea alternativei optime. Dupa identificarea solutiilor alternative, acestea trebuie sa fie evaluate si comparate în termenii fezabilitatii si consecintelor lor. Este apoi aleasa cea mai buna decizie pentru obiectivele organizatiei.

Selectarea alternativei optime poate parea un proces de identificare a avantajelor si dezavantajelor fiecarei alternative si de alegere a alternativei preferate sau a celei optime. Din nefericire, alegerea este dificila atunci când decizia este complexa si implica mari grade de nesiguranta sau risc. Iata câteva dintre aceste dificultati:

1.Doua sau mai multe variante pot parea la fel de atractive. În aceste conditii este nevoie de o mai atenta analiza si evaluare a acestor alternative de catre decident.

2.Este posibil ca nici o alternativa sa nu permita atingerea în întregime a obiectivului stabilit. În aceste conditii, este de dorit implementarea a doua sau chiar trei alternative.

3.În situatia în care nici una dintre alternative nu ar permite atingerea obiectivului stabilit, este nevoie de o revenire la etapa cautarii de alternative.