Subiecte Management în Afaceri Economice

1. LOHN-UL: DEFINIRE, ANALIZA ACESTUIA DIN DIFERITE PERSPECTIVE

Prelucrarea în lohn constă într-o afacere economică internaţională desfăşurată în baza contractuală

între două firme din ţări diferite în care una execută contra unei retribuţii în bani sau natura un produs la

comandă după modelele, desenele de regulă cu materiile prime şi materialele celeilalte firme, care îşi

păstrează dreptul de a comercializa produsul respectiv sub marca proprie.

Analiza lohn-ului din diferite perspective:

- din perspectiva comercială - lohnul este denumit export de manopera sau de salarii

- din perspectiva cooperării economice internaţionale – lohn-ul este denumit "producţie la comanda"

- lohn-ul are atributele unor operaţiuni în contrapartida

- lohn-ul constituie o sursa de promovare a reexporturilor

2. AVANTAJELE SI LIMITELE (RISCURILE) LOHN-ULUI PENTRU EXECUTANT

Avantaje:

- folosesc capacităţi de producţie pe seama unor pieţe externe

- grad de ocupare a forţei de munca ridicat

- know-how oferit de ordonator în perfecţionarea lucrătorilor

- profituri în monedă de largă circulaţie şi recunoaştere internaţională

- dispensarea de obligaţia procurării de materii prime şi semifabricate

Limite şi riscuri pentru executanţi:

- lohn-ul asigură exportatorului o rată a profitului modest deoarece comercializarea se face sub marca

ordonatorului

- lohn-ul creează obişnuinţa de a lucra pentru alţii

- prelungirea pe termene lungi şi foarte lungi a lohn-ului condamnarea întreprinderii executante la

plafonare

- există riscul ca ordonatorul (importatorul) să renunţe la afacerea economica în lohn, fie în cazul unei

conjuncturi nefavorabile pe piaţa produselor, fie să se mute pe alte pieţe

- riscul de preţ, care se manifestă pentru exportator (poate creşte preţul la forţa de muncă, energie, apă)

astfel încât profitul devine derizoriu.

3. AVANTAJELE SI LIMITELE (RISCURILE) LOHN-ULUI PENTRU ORDONATOR

Avantaje:

- mărirea volumului afacerilor economice fără investiţii directe în producţie

- consolidarea poziţiei pe termen lung prin extinderea cotei de vânzări

- rata înaltă a profiturilor

Limite şi riscuri pentru ordonator:

- executantul produselor în lohn să nu respecte întocmai prescripţiile privind calitatea produselor

- ordonatorul riscă să piardă afaceri economice deja contractate, datorită nerespectării unor cerinţe de

calitate şi a termenelor de livrare

- ordonatorul preia indirect unele riscuri, care apar la executant (management de calitate redusă,

dereglări sociale şi politice)

4. CONTRACTAREA OPERATIUNILOR IN LOHN

a) Părţile contractante:

- ordonatorul are funcţia de importator, deoarece în final importă produse finite, în principal

manopera

- executantul (exportatorul) – exportă manopera

b) Obiectul contractului – este întotdeauna executarea unui produs la comandă, indicându-se denumirea,

cantitatea, calitatea

c) Preţul – diferă de un contract obişnuit de vânzare-cumpărare, trebuie detailate preţurile elementelor

aduse de ordonator şi cele ale componentelor valorificate de executant

d) Condiţiile de plata - modalităţi şi instrumente de plată folosite, moneda în care se face plata

2

e) Condiţiile de livrare – termenul, locul livrării, mijloacele de transport, uzanţe INCOTERMS 2000 la

care se recurge

f) Obligaţii şi Drepturi specifice:

- pt. executant

- obligaţii

- să execute produsele în condiţii de calitate convenite

- să respecte termenele de livrare

- să asigure pregătirea pentru vânzare, stocarea, ambalare, etichetare

- drepturi

- să încaseze dreptul convenit

- să beneficieze de avansuri, de materii prime, modele, desene

- pt. ordonator

- obligaţii:

- să asigure modele, desene, consultaţie tehnică, materii prime, materiale

- să preia produsele finite în condiţii standard

- drepturi

- să controleze procesul de fabricaţie

- să efectueze recepţia produsului

- să valorifice marca proprie

- să perceapă penalizări pentru nerespectarea condiţiilor de calitate sau pt. întârziere

5. MARCA: DEFINIRE, SEMNIFICAŢII. CARACTERISTICILE ŞI FUNCŢIILE ACESTEIA ÎN

ECONOMIA CONTEMPORANĂ.

Definire:

- reprezintă un semn distinctiv care înmănunchează ansamblul semnificaţiilor referitoare la produs

sau serviciu, care dau o imagine personalizată a acestora:

- un mijloc de a numi, cumpăra şi recupera un produs sau serviciu; de a reduce riscurile cumpărării

unui produs care să nu concorde cu propriile cerinţe şi exigente;

- o modalitate simplă de a păstra în memorie un produs sau serviciu.

Semnificaţii:

a) Caracteristici ale mărcilor performante

- Perceptibilitate ridicată, conferită de caracterul lizibil, estetic şi armonios al mărcii;

- Omogenitate, în consens cu ansamblul mijloacelor de comunicaţie şi al elementelor mixului de

marketing;

- Distincţia, reliefată de originalitatea mărcii, capabilă să-i sporească perceptibilitatea în raport cu

alte mărci;

- Putere de evocare, (legătura care trebui asigurată între caracteristicile produselor (serviciilor) şi

funcţia de simbol a mărcii);

- Personalitatea, (conferită de simbolurile utilizate în promovarea imaginii de marcă);

- Capacitate de memorizare, (uşurinţa reţinerii numelui sau simbolului ales);

- Notorietate, (ansamblul acţiunilor desfăşurate, în timp, în cadrul pieţei şi legătura realizată cu

teme şi situaţii care-i sporesc valoarea);

- Asociativitate, (uşurinţa cu care se realizează includerea într-o strategie ce dezvoltă şi alte pagini

ale întreprinderii).