Marketing Direct

1.Metode de culegere si prelucrare a datelor Toate adaptarile modelarii matematice la fenomenele economice concrete au la baza o conceptie mai corecta asupra marimilor (indicatorilor) care intervin in procesul fundamentarii complexe a deciziei. Aceste marimi implica observari, anchete etc, care permit masurarea lor cu diferite grade de precizie. D. p d v al preciziei, marimile care caracterizeaza procesele economice se clasifica in trei mari categorii: marimi deterministe (riguros stabilite, cu o valoare unica), marimi stochastice/ aleatoare (marimi care au o multime de valori carora li se asociaza o probabilitate) si marimi vagi/fuzzy (nu au o valoare unica, ci o multime de valori carora li se asociaza un grad de apartenenta la o anumita proprietate).Aceasta clasificare a marimilor care pot caracteriza procesele economice ne conduce la o grupare similara a metodelor de prelucrare folosite in vederea adoptarii unor decizii, si anume: metode deterministe, metode stochastice si metode fuzzy.O alta clasificare, bazata pe criteriul exactitatii, este gruparea in: metode exacte, metode aproximative,metode euristice. Cele doua moduri de clasificare a metodelor sunt necesare pentru a pune in evidenta in diverse etape ale fundamentarii deciziei: culegerea datelor si prelucrarea acestora in vederea adoptarii unor decizii.Metodele exacte permit obtinerea in cadrul unei probleme de decizie economica a unei solutii S care indeplineste, fara nici o eroare (abatere), restrictiile impuse si/sau conditiile de optim, cerute prin criteriile de eficienta. Daca notam cu S vectorul solutiei efectiv adoptate, iar cu S* vectorul solutiei adevarate, atunci : S-S* = 0.Metode aproximative sunt acele metode care permit obtinerea unei solutii S, diferita de solutia adevarata S*, printr-un vecor , dominat de un vector Ea dinainte stabilit, adica: |S-S*|=|<=|a|. Metode euristice sunt metodele prin care, chiar in cazul unei probleme complexe, se obtine intr-un timp relativ scurt, comparativ cu alte metode, o solutie S, acceptabila d p d v practiv, fara a avea garantii asupra optimalitatii solutiei. Fiind dat vectorul erorii admisibile  a, metodele euristice nu reusesc intotdeauna sa ne conduca la o salutie S cu propriteatea formulei de mai sus. In unele cazuri metodele euristice reusesc sa asigure respectarea relatiei de mai sus dar cu o anumita probabilitate. Metodele euristice pot fi considerate o succesiune de incercari/tatonari, a caror alegere este legata de fiecare data de natura problemei de rezolvat si de personalitatea medelatorului (analistului de sisteme).

2.Procesul de trecere de la sistemul real la modelul de simulare Obtinerea unor informatii despre “system” inainte ca el sa fie realizat in mod concret este posibila cu ajutorul tehnicii simularii. Simularea este o tehnica de realizare a experimentelor cu calculatorul, care implica contruirea unor modele matematice si logice care descriu comportarea unui system real (sau a unor componente ale sale) de-a lungul unei perioade mari de timp.

Simularea genereaza intrarile necontrolabile de decident si, tinand seama de starile interne ale sistemului, prin algoritmi adecvati determina iesirile si descrie evolutia in timp a starilor interne ale sistemului. Desi nu ofera solutii exacte (ci suboptimale), simularea este o tehnica de cercetare eficienta pentru problemele economice complexe la nivel de firma, imposibil de studiat analitic (cu modele economico-matematice de optimizare). Cu ajutorul simularii se analizeaza mai multe variante de decizie dintre care managerul o va alege pe cea mai buna, corespunzatoare conditiilor date ce le are la un moment dat. Consecintele unei experiente reale, fara o experienta simulata pot fi uneori daunatoare in activitatea manageriala. In cazul unui sistem existent (firma, intreprindere), comportarea sa poate fi prevazuta de un model de simulare care pune in evidenta efectul modificarii unor parametrii care descriu sistemul respectiv. In activitatea de simulare sunt implicate trei elemente importante, si anume : sistemul real/modelul/calculatorul si doua relatii: relatia de modelare si relatia de simulare. Sistemul real reprezinta sistemul perceput cu simturile omului. Modelul real reprezinta sistemul real inlocuit si care corespunde, in principiu, cerintelor sistemului real initial. Modelul abstract realizeaza trecerea de la sistemul real la modelul real. El reproduce sistelul real prin descompunearea sistemului in parti componente elementare si stabileste legaturile dintre acestea. Prin simplificare se retin elementele esentiale pentru problema decizionala. Validarea rezultatelor se face printr-o verificare a concordantei datelor din sistemul real si a cerlor oferite de model.