Marketing Social-Politic

Apariţia şi dezvoltarea marketingului social-politic

Momentul şi condiţiile ce au determinat apariţia marketingului clasic

A apărut la începutul al XX-lea, în Statele Unite ale Americii.

Teoria abundenţei de produse

Teoria dinamismului social-economic

In europa in M Britanie 1959

Etape în evoluţia marketingului social-politic

Evoluţiei conceptului de marketing electoral în perioada postbelică este centrată pe alegerile prezidenţiale din S.U.A. si este cea realizată de Bruce I. Newman, fiind reprezentata de 4 etape ale activitatii electorale:

-orientarea către partid. (camp elecor din 52)

-orientarea către produs. (crearea unui produs perfect, cam elec Kenedy 60)

-orientarea către vânzări

-orientarea către marketing, client (92)

2. Conceptul de marketing social

“Marketingul social reprezintă planificarea, organizarea, implementarea şi controlul strategiilor şi activităţilor de marketing ale organizaţiilor necomerciale , care sunt îndreptate, în mod direct sau indirect, către rezolvarea unor probleme sociale”.

Sau marketingul social: este acel marketing practicat de către organizaţii sociale, care vizează îndeplinirea unor obiective sociale.

Mk social- proiectarea, implimentarea si controlul programelor de mk care privesc acceptarea unor idei sociale

Mk social- rep o tehnica de gestiune a schimbarilor sociale, intelegind proiectarea, omplimenatrea si controlul programelor ce vizeaza sporirea acceptasbilitaea unei idei sau unei actiuni sociale de catre gr tinta.

3. Sfera de cuprindere a marketingului social

Marketingul social presupune, în esenţă, utilizarea unor strategii de identificare, evaluare şi prognoză ale nevoilor consumatorilor, clienţilor şi subscriptorilor, în vederea proiectării şi prestării acelor servicii care satisfac optimal nevoile grupului-ţintă vizat.

Specializarile -mk educational; cultural; sportiv; religios; ecologic; medical; militare

Manfred Bruhn identifică patru aspecte care diferenţiază marketingul social de cel clasic:

-scopl principal,

-produsele

-cererea

-eterogenitatea

4. Definiţia marketingului politic

Michel Bongrand, defineşte marketingul politic “un ansamblu de tehnici având ca obiectiv să favorizeze adecvarea unui candidat la electoratul său potenţial, să îl facă cunoscut de către un număr cât mai mare de alegători, să creeze o diferenţiere faţă de concurenţi - şi adversari - şi, cu un minimum de mijloace, să optimizeze numărul de sufragii pe care trebuie să le câştige în timpul campaniei”.

O altă definiţie aparţine lui Philip Kotler: “interacţiunea socială între două unităţi, una dintre acestea (candidatul) urmărind să obţină un răspuns dorit de la cealaltă unitate socială (alegătorii), al cărei răspuns este liber, dar susceptibil de a fi influenţat prin anumite beneficii care pot fi oferite de către prima unitate socială”.

marketingul politic reprezintă “un ansamblu de teorii şi metode de care pot să se servească organizaţiile politice şi puterile publice, atât pentru a-şi defini obiectivele şi programele, cât şi pentru a influenţa comportamentele cetăţenilor”..

5. Specializările marketingului politic :

-marketingul electoral (este practicat de candidati si partide politice in scopuri electorale)

Particularitatile mk electoral:

1.actrtiune mai mare inclinatie caizata de existenta unei scadente

2.e m mare mobilizare de resurse intr-o perioada m scurta de timp

3.caracterul discontinu al activit de mk

4. ibiectivele sunt mai clare si precise.

-marketingul puterilor publice şi administrative (practicat de ministere, departamente pentru mentinerea dialogului permanent cu cetatenii)

-marketingul politic internaţional (practicat de organisme publice si asociative dintro tara in scopul promovarii imaginii acestei tari in strainatate)

6. Micromediul de marketing al organizaţiilor sociale şi politice

Componentele micromediului de marketing social-politic sunt următoarele:

-grupurile-ţintă reprezintă segmentele de populaţie vizate de o organizaţie socială sau

politică

-subscriptorii sunt acele persoane fizice sau juridice, sau chiar statul şi administraţiile

publice locale, care contribuie financiar la buna desfăşurare a activităţii organizaţiilor sociale

sau politice.

-militanţii (voluntarii) reprezintă persoanele fizice dispuse să sprijine, prin efectuarea unor activităţi cu caracter voluntar (fără a fi recompensaţi material) activitatea unei organizaţii sociale sau campania electorală a unui candidat.

-Prescriptorii sunt persoane care, indiferent dacă adoptă sau nu un anumit comportament (de regulă, însă, fără a-l adopta), ocupă o poziţie din care pot influenţa

comportamentul altor persoane

-concurenţii ei sunt reprezentaţi de organizaţiile sociale care se adresează aceloraşi grupuri-ţintă, vizând aceeaşi sferă de preocupări (rezolvarea unor probleme de sănătate, de învăţământ etc.)

-prestatorii de servicii persoanele fizice sau juridice angajate de către organizaţiile sociale sau politice în vederea rezolvării unor probleme specifice.

-organismele publice. sunt acele structuri permanente sau temporare, de stat sau asociative, însărcinate, cel mai adesea, cu supravegherea şi controlul activităţii organizaţiilor

sociale sau politice.

7. Macromediul de marketing al organizaţiilor sociale şi politice

Mediul socio-demografic - cuprinde ansamblul elementelor legate de populaţia existentă în zona vizată de organizaţia socială sau politică.

Mediul cultural - include ansamblul aspectelor privind sistemul de valori, tradiţiile, obiceiurile, cutumele şi credinţele îmbrăţişate de populaţia din zona vizată.

Mediul economic - vizează relaţiile existente între membrii societăţii în privinţa producerii şi repartizării bunurilor necesare.

Mediul politico-instituţional - se referă la „ansamblul legilor, organismelor guvernamentale şi grupurilor de presiune care influenţează şi limitează libertatea de acţiune a organizaţiilor şi persoanelor particulare într-o anumită societate”.

Mediul tehnologic - este alcătuit din ansamblul elementelor materiale (echipamente, utilaje etc.) şi nemateriale (know how, brevete, licenţe etc.) utilizate în producţia şi distribuţia bunurilor.

Mediul natural - are în vedere condiţiile legate de relief, climă, reţea hidrografică, grad de poluare, pericol de inundaţii, alunecări de teren, secete etc., ceea ce creează situaţii specifice fiecărei zone.

Mediul internaţional - poate fi considerat o ultimă componentă a macromediului de marketing social-politic, el vizând situaţia politică din alte ţări.

8. Definirea pieţei organizaţiilor sociale şi politice

Piaţa este un concept specific sferei economice. A vorbi despre piaţa activităţilor sociale sau despre piaţa electorală înseamnă a extrapola sensurile acestui concept la sfera social-politicului.

Din perspectiva marketingului clasic, piaţa întreprinderii se referă, în primul rând, la relaţiile care iau naştere între întreprindere şi clienţii acesteia.

Semnificaţia relaţiilor este următoarea: organizaţia socială trebuie să fie activă pe “piaţa” atragerii de fonduri, ea intrând în relaţii cu (1) subscriptori-persoane fizice, cu (2) întreprinderile şi cu (3) bugetul statului

În acelaşi timp, “obiectul de activitate” al organizaţiei sociale îl reprezintă rezolvarea unor probleme cu caracter social ale anumitor grupuri-ţintă. Prin analogie cu întreprinderile, aceasta este “piaţa principală” pe care activează o organizaţie socială, relaţiile cu subscriptorii jucând un rol secundar.