Practici concurențiale și anticoncurențiale în UE

NOŢIUNI INTRODUCTIVE DESPRE CONCURENŢĂ ŞI COMPETITIVITATE Termeni cheie: concurenţă, competitivitate, factori ai competitivităţii, concurenţă practică (operantă)

Concurenţa reprezintă un fenomen deosebit de important pentru viaţa economică, dar şi pentru viaţa socială, deoarece ea reprezintă factorul motor care motivează, atât afacerile, cât si existenţa oamenilor.

Concurenţa este privită ca o rivalitate sau o întrecere într-un anumit domeniu de activitate. Conform dicţionarului explicativ al limbii române, concurenţa reprezintă: “o rivalitate comercială, lupta dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi, monopoluri, ţări etc. pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri cât mai mari”.

Concurenţa sau competiţia presupune existenţa a două sau mai multe întreprinderi care activează în cadrul unei pieţe pentru atragerea unui număr cât mai mare de clienţi în vederea atingerii unor obiective propuse. Ca urmare, concurenţa îi determină pe agenţii economici să se orienteze către consumatori, mai precis către nevoile acestora, încercând să le satisfacă cât mai bine prin oferirea unor produse sau servicii diferenţiate faţă de cele ale celorlalţi competitori. Acest lucru presupune adoptarea unui anumit comportament concurenţial, comportament care se manifestă în relaţiile de concurenţă existente într-un domeniu de activitate sau într-o piaţă.

Deoarece concurenţa se manifestă, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional, ea a fost definită şi reglementată de către Organizaţia de Cooperare Economică şi de Dezvoltare (OECD), organism internaţional ce militează pentru crearea unui climat economic şi de afaceri optim pentru statele membre, astfel: “concurenţa exprimă situaţia de pe o piaţă în care firme sau vânzători se luptă în mod independent pentru a câştiga clientela cumpărătorilor, în scopul de a atinge un obiectiv economic, de exemplu, profituri, vânzări şi/sau împărţirea pieţei. În acest context, concurenţa este adesea echivalentă cu rivalitatea. Această rivalitate poate să se refere la preţuri, calitate, servicii sau combinaţii ale acestor sau altor factori pe care clienţii îi preţuiesc”.

Competiţia este un mijloc eficient de a elimina profiturile excedentare realizate de către unii agenţi economici, de a aloca resursele pentru anumite utilizări necesare societăţii, de a determina firmele să producă bunuri de calitate la costuri reduse şi în cantităţile dorite de consumatori, de a stimula introducerea inovaţiilor tehnologice. De aceea, competiţia trebuie văzută ca un proces dinamic cu efecte benefice asupra economiei în ansamblul său.

Economistul Alfred Marshall a ridicat o problemă ce a fost larg dezbătută de către teoreticieni şi anume, definirea conceptului de “concurenţă pură” şi cel de “concurenţă perfectă”. Astfel, dacă primul concept se referă la existenţa unui număr mare de producători în cadrul pieţei analizate, cel de-al doilea presupune şi condiţia suplimentară a unei intrări libere pe piaţă.

O alternativă la concurenţa perfectă a fost “concurenţa practică sau operantă” (workable competition), concept ce îi aparţine lui J. M. Clark şi care încearcă să reflecte cu obiectivitate situaţia reală din economie. Astfel, politica concurenţială trebuie să urmărească realizarea unei concurenţe operante, practice, desfăşurate într-un mediu concurenţial normal, care să stimuleze iniţiativa agenţilor economici.

Acest tip de concurenţă se consideră că exprimă însăşi condiţiile statornicite în cadrul Comunităţii Economice Europene de Tratatul de la Roma din 1957, iar termenul de concurenţă operantă este utilizat şi în prezent atât în domeniul economic cât şi în cel juridic, atunci când sunt descrise condiţiile de piaţă existente în cadrul Uniunii Europene.

Funcţiile concurenţei sunt următoarele: stimularea preocupării agenţilor economici pentru creşterea diversificării şi imbunătăţirii calitaţii ofertei; stimularea progresului tehnic, contribuind la eliminarea concurenţilor slabi; alocarea raţională a resurselor utilizate în activitatea economică şi repartizarea judicioasă a profiturilor obţinute; reglarea cererii şi ofertei; reducerea preţului de vânzare al produselor prin reducerea costurilor; stimularea creativităţii agenţilor economici preocupaţi de satisfacerea consumatorilor în condiţii cât mai bune.

Competiţia generează competitivitate, adică însuşirea unui agent economic de a concura cu alţi competitori şi de a putea obţine o poziţie avantajoasă în cadrul domeniului de activitate.

Ca factori ai competitivi pot fi menţionaţi următorii:  preţul produsului/serviciului. Dacă un produs sau un serviciu satisface o anumită nevoie a consumatorilor, acesta va fi ales dacă preţul său este mai mic decât cel al concurenţilor. Drept urmare, concurenţa prin preţ devine un factor eliminator. calitatea produsului/serviciului. Dacă produsul sau serviciul oferit consumatorilor la acelaşi preţ este de o calitate mai bună decât cel al concurenţilor, atunci va fi preferat de către consumatori, calitatea devenind un factor eliminator. raportul calitate-preţ. Acest factor surprinde cel mai bine modul de achiziţie a unui produs sau serviciu de către marea majoritate a consumatorilor, evidenţiind în acelaşi timp competitivitatea unei întreprinderi. Dacă la o anumită calitate a unui anumit produs sau serviciu se va cere un preţ mai mare decât cel practicat pe piaţa respectivă, atunci raportul calitate-preţ va deveni un factor eliminator pentru agentul economic în cauză, deoarece acesta nu reuşeşte să obţină profit decât prin creşterea preţului la un produs (serviciu) de aceeaşi calitate cu cel oferit de către concurenţii săi direcţi. Sau preţul de vânzare este acelaşi cu cel al concurenţilor, dar calitatea produsului (serviciului) este inferioară. costul produsului/serviciului. Pentru a fi eficienţi şi competitivi agenţii economici vor căuta să producă cu un cost cât mai mic produsele sau serviciile oferite consumatorilor. profitul. Diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de producţie devine profitul obţinut în urma activităţii desfăşurate de agentul economic. Profitul, ca factor de competitivitate reprezintă în acelaşi timp şi o funcţie obiectiv urmărită de către acesta. raportul cost/profit. Chiar dacă maximizarea profitului reprezintă scopul oricărui agent economic, acest lucru nu-i va permite obţinerea competitivităţii dacă profitul se va realiza cu costuri mari. Pe termen lung, agentul economic va fi eliminat de pe piaţă de un concurent care înregistrează acelaşi profit dar cu un raport cost/profit mai eficient. Există situaţii, mai ales în cazul micilor întreprinzători, când o firmă poate activa pe o piaţă şi obţine un profit mic pe baza unor costuri de producţie foarte mici. În timp însă, lipsa posibilităţii de a aloca o parte din profit pentru dezvoltare, investiţii etc.