Subiecte posibile - tehnici de vânzare - marketing

1. Comertul international – parte componenta a economiei mondiale

Economia mondiala este rezultatul unor relatii de interdependenta intre economiile nationale care, prin dezvoltarea lor, determina accentuarea diviziunii muncii, generand interconexiuni in cadrul principalelor sisteme- comercial, valutar, financiar.

Economia mondiala poate fi de finita ca „acel stadiu al schimbului reciproc de activitati, in care este implicata majoritatea agentilor economici de pe glob”.

Comertul international ocupa un loc extrem de important in cadrul economiei mondiale, putand fi relativ usor confundat cu aceasta. Totodata, economia mondiala si, implicit, comertul mondial, sunt puternic afectate de fenomenele de regionalizare si globalizare. D.p.d.v. strict al definitiei, regionalizarea este opusul globalizarii si este vazuta ca „tendinta de a forma regiuni” sau crearea unei luni cu mai putine conexiuni cu lumea exterioara si focalizata pe mediul intern.

2. Politicile comerciale

Prin conceptul de politica comerciala a unui stat se intelege „totalitatea instrumentelor utilizate de catre acesta pentru reglementarea relatiilor sale comerciale externe (ansamblul reglementarilor si normelor juridice sau de alt tip)”. Aceasta are ca scopuri fundamentale atingerea echilibrului optim al schimburilor comerciale cu alte tari si integrarea favorabila in diviziunea internationala a muncii. Pe aceste baze se vor sprijini dezvoltarea economica a tarii respective si cresterea gradului de bunastare economica si sociala a populatiei (producatori si consumatori).

De asemenea, politica comerciala poate avea, in anumite perioade, un caracter protectionist sau un caracter de liber-schimb. Tipul de politica comerciala adoptata de o tara intr-o perioada de referinta este influentat de factori interni (strategia de dezvoltare a tarii respective sau evolutia soldului balantei comerciale, in corelatie cu alti factori) si externi (trend=ul dominant in plan international referitor la comertul international, evolutia proceselor de integrare economica la nivel regional sau subregional, etc)

Politica comerciala este stabilita la nivel national, de catre autoritatile aflate la putere, dar anumite componente sau masuri adoptate sunt in prezent negociate, pe baze bilaterale sau multilaterale, cu parteneri externi comerciali.

Ansamblul de masuri definit de politica comerciala contine trei grupe caracteristice: masuri de politica tarifara (vamala), masuri de politica netarifara si masuri de promovare si stimulare a exporturilor.

2.1. Politica tarifara (vamala) are drept scop protejarea producatorilor nationali de concurenta straina sau obtinerea de venituri la bugetul de stat. Instrumentul sau tarifar este tariful vamal, care include totalitatea taxelor vamale practicate la import. Taxele vamale sunt impozite directe care se stabilesc de regula sub forma de procente (taxe ad-valorem), in acest caz ele fiind raportate la valoarea vamala a marfii importate. Mai rar, acestea se pot calcula ca valoare absoluta (taxe specifice), aplicata pe unitate fizica de produs. Taxa vamala se adauga la pretul produsului importat, actionand in sensul cresterii pretului sau final, de desfacere cu amanuntul, astfel incat sa fie redusa competitivitatea pe baza de pret a produsului de import fata de produsele indigene similare.

Efectele taxelor vamale trebuiesc evaluate din mai multe puncte de vedere: cele manifestate la nivel national (pe ansamblul economiei sau la nivelul producatorilor si la nivelul consumatorilor); cele externe (raportate fie la partenerii comerciali afectati de aceste taxe, fie la evolutiile de ansamblu din economia mondiala).

2.2. Politica netarifara are drept scop principal, controlul importurilor, mai precis, descurajarea lor sau orientarea preferintelor consumatorilor catre produsele indigene. Obstacolele (barierele) netarifare practicate in prezent de diferite state ale lumii imbraca o multitudine de forme, ele fiind deseori greu de identificat. Organizatiile internationale au realizat o clasificare a acelora care sunt mai frecvent intalnite si deja mai bine cunoscute, impartindu-le pe aceastea in 5 mari categorii: -bariere cantitative (contingente, prohibitii, licente, autolimitari voluntare la export, s.a.); -bariere care actioneaza prin intermediul preturilor 9prelevari variabile la import, ajustari fiscale la frontiera, taxe antidumping,s.a.); -bariere administrative; -bariere tehnice; -bariere datorate actiunii statului in sfera comertului (achizitii guvernamentale, s.a.). Barierele netarifare actioneaza direct sau indirect asupra volumului cantitativ al importurilor pentru produsele respective, in sensul reducerii lui.