Epidemiologia bolilor provocate de Rickettsia

Introducere

Rickettsia este un gen bacterian ce cuprinde bacili foarte mici (Gram negativi) a caror reproducere necesita o celula gazda in interiorul careia se multiplica, bacterii responsabile de bolile infectioase denumite rickettsioze. Rickettsiozele sunt infectiile cauzate de microorganismele genului Rickettsia si sunt impartite in doua grupuri majore: grupul febrelor patate si grupul tifosului.

Febra tifoida este o boala infectocontagioasa, specifica omului, produsa de bacilul tific (Salmonella typhi), evoluand cu febra prelungita, stare tifica, tulburari digestive, hepatosplenomegalie si eruptie de pete lenticulare, uneori cu complicatii caracteristice: hemoragie si perforatie intestinala. Febra tifoida a primit diferite denumiri cum este febra gastrica, tifosul abdominal, febra infantila, febra lenta, febra nervoasa sau febra pitogenica.

Febra tifoida este caracteristica anumitor zone ale lumii, precum America Latina, America de Sud, India, Pakistan sau Egipt, epidemia fiind alimentata de conditiile insalubre de viata si nerespectarea normelor elementare de igiena. La nivel international, febra tifoida afecteaza peste 21 de milioane de oameni anual, iar circa 200.000 dintre acestia mor din cauza infectiei. Deoarece bacteria este prezenta in fecale, infectia se poate produce oriunde, dar mai ales in locurile si tarile in care igiena publica sau personala este deficitara.

Fig.1 Rickettsia

Capitolul I- Sursa de agent patogen

Sursa de agent patogen este bacteria Salmonella typhi sau Salmonella enterica. Sallmonella typhi este un bastonas gram-negativ, aerob, necapsulat, nesporulat, lung de 2-3u, mobil (datorita cililor peritrichi). Poseda antigen somatic, notat O; antigen flagelar "H", uneori si antigen de virulenta "Vi". Fata de ele, organismul elaboreaza anticorpi specifici, pusi in evidenta prin reactia Widal. Bacilul tific are o remarcabila vitalitate. Persista 10-15 zile pe rufe, 30-35 de zile pe lapte, pana la 3 luni in gheata si aproape 6 luni pe sol. Este distrus, prin fierbere de formol, fenol, sublimat, de dezinfectatele pe baza de clor (var cloros, cloramina). Recoltat din diverse produse patologice (bila, materii fecale, urina, sange), bacilul tific creste pe mediile de laborator simple (bulion, apa peptonata, geloza), dar mai bine pe cele cu saruri biliare. Este sensibil la Cloramfenicol, Ampicilina, Cotrimoxazol (Septrin) si Nitrofuran, medicamente utilizate in tratamentul etiologic al febrei tifoide.

Agentul patogen se regaseste in apa contaminata sau in hrana si se transmite prin consumul lichidelor si a alimentelor contaminate, ca apoi sa se raspandeasca de la bolnavi catre persoanele sanatoase.

Fig.2 bacteria Salmonella typhi

Capitolul II- Purtatori de agent patogen

Sursele de infectie sunt: bolnavii de febra tifoida; purtatorii de bacil tific asimptomatici; fosti bolnavi purtatorii temporari (care elimina bacilul timp de trei luni); fosti bolnavi purtatorii cronici (care elimina bacilul timp de cativa ani).

Izvorul (sursa) de infectie este numai omul, bolnav de febra tifoida sau purtator de bacili tifici. Germenii se elimina din abundenta prin bila si materii fecale, mai putin prin urina si varsaturi. Daca bolnavii sunt periculosi prin cantitatea mare de bacili pe care o elimina, purtatorii sunt si mai periculosi prin persistenta lor si greutatea de a-i descoperi. Pe langa purtatorii ramasi dupa boala (covalescenti), exista si purtatori sanatosi, pe care nici nu-i banuim ca sursa de infectie. Dupa durata eliminarii, purtatorii pot fi temporari (un timp limitat), ori cronici (excretori continui sau intermitenti), timp de multi ani, sau chiar toata viata. Purtatorii sanatosi, eliminatori cronici de bacili tifici, formeaza cea mai periculoasa sursa de infectie, greu de descoperit.