Lepra - sifilisul - tumori

Lepra este o inflamaţie granulomatoasă specifică, infecţia este produsă de bacilul Hansen (microbacteryum Leprae), afectează pielea şi nervii periferici (părţile reci ale corpului).

Bacilul este înrudit cu bacilul Koch, este acido-alcoolo-rezistent, intracelular, creşte optim la tempertura de 36 , test cutanat Fernandez intens pozitiv în caz de infecţie, după 48 h de la infestare.

Transmiterea se face în mod direct de la cazurile active, cel mai frecvent de la cele de lepră lepromatoasă.

Forme: formă tuberculoidă, care nu este contagioasă;

-Formă lepromatoasă, în care după inoculare se produce bacteriemie. Se localizează pe faţa anterioară a ochiului, viscerocraniu, laringe, testicule, urechi, picioare.

-Leziunile cutanate – macule, papule, noduli. Interesează faţa, urechile, coatele, genunchii, fesele. Distribuţia leziunilor este simetrică. Leziunile nodulare de la nivelul capului au tendinţă de confluare apare faciesul leonin. Leziunile din lepră sunt hipoestezice sau anestezice.

La nas se dezvoltă leziuni ale mucoasei şi pielii. Leziunile mucoasei – rinită lepromatoasă, concomitent rinitei apar obstrucţii ale căilor aeriene, punţi sau perforaţii urmate de căderea piramidei nazale.

Afectarea nervilor periferici – sunt interesaţi în mod simetric, în special n. ulnar şi peronier. Pierderea sensibilităţii şi troficităţii la mâini şi picioare determină apariţia de ulcere perforante şi mutilări.

Lepra tuberculoidă – debut localizat cu leziuni cutanate maculare, iniţial eritematoase, cresc, au formă neregulată, margini indurate, hiperpigmentate, centru palid, deprimat, înconjurate de infiltraţie granulomatoasă.

Microscopic – granulom, format din celule Wirchoff (leproase) care sunt macrofage cu citoplasmă spumoasă, pline cu bacili, celule gigant de tip Langhans, celule epiteloide, limfocite la periferie.

Luesul – este o boală venerică, infecţia se face cu treponema palidum – spirochetă mobilă, subţire, foarte infectantă.

Transmitere – sexuală, transplacentară – de la mamă la făt.

1Leziunile microscopice – infiltrat inflamator luetic, de tip limfoplasmocitar, care poate avea dispoziţie difuză sau nodulară, limfocitele şi plasmocitele sunt dispuse perivascular, se însoţesc de celule gigant de tip Langhans.

2Leziunile alterative sau goma sifilitică (seamănă cu guma arabică) poate fi localizată în oricare organ, materialul necrotic este dispus central, neuniform, cu resturi cromateniene, slabă persistenţă a limitelor celulare. La periferia zonei de necroză se găsesc macrofage balonizate cu dispoziţie în palisadă, fibroblaste înconjurate de limfocite şi plasmocite, capilare de neoformaţie, treponeme împrăştiate în masa de necroză.

Sifilisul evoluează în trei stadii.

Sifilisul primar – apare după o perioadă de incubaţie de 9 – 10 zile de la contactul infectant. Dacă se iau antibiotice în această perioadă, stadiul 1 poate lipsi.

Localizare: la bărbat – şanţul balano-prepuţial, pe teaca penisului;

la femei – porţiunea vaginală a colului uterin, vulvă;

extragenital – la femei şi bărbaţi – la nivelul buzelor, orofaringe, anorectal, gastric.

Macroscopic – leziunea caracteristică este şancrul de inoculare (sifilom primar), însoţit de adenopatie satelită.

Iniţial apare o maculă roşie, nedureroasă, bine delimitată care se transformă în papulă, care erodează şi devine ulceraţie.

Ulceraţia (şancrul dur) are formă rotund-ovalară, dimensiuni de 0,5 – 2 cm, unică sau multiplă, contur regulat, marginile se pierd în ţesut sănătos, culoare arămie, din ea se scurge o secreţie care se coagulează ca un talc, nedureroasă.

Vindecarea se face fără urme sau cu cicatrice albă, cu margine pigmentată. Adenopatie satelită - nedureroasă, bine delimitată, mobilă faţă de piele şi planurile profunde, persistentă mult timp şi după vindecarea ulceraţiei.

Microscopic – întreruperea continuităţii epidermului – infiltrat inflamator, limfoplasmocitar abundent, dispuse în jurul vaselor.

Sifilisul secundar – apare la aproximativ 65 de zile de la contactul infectant, sub forma unei erupţii generalizate, simetrică şi contagioasă, apare în urma vehiculării prin sânge a treponemei.

Clinic poate apare cefalee, icter, iritaţie meningee, dureri osoase.

Leziunile caracteristice – sifilide:

a) Sifilide eritematoase (rozeole), erupţie cu macule rotund-ovalare, roz-pal, asemănătoare florii de piersic, dimensiuni 5 – 15 mm, cu margini estompate la limită, dispar la vitropresiune.

Localizare – trunchi, flancuri toracice.

Respectă – faţa, gâtul, palmele.

b) Sifilidele papuloase – diametru 3 – 10 mm, culoare roz-roşietică, acoperite cu scoame centrale.

Microscopic – infiltrat inflamator caracteristic – se află la nivelul dermului superficial, epidermul prezintă acantoză şi hiperkeratoză.

c) Sifilide micropapuloase – grupate în jurul foliculilor piloşi.

Microscopic – în afara leziunilor caracteristice sifilisului apar celule de tip Langhans, care impun diagnostic diferenţial cu TBC-ul.

d) Sifilidele psoriaziforme – predominant leziuni cu acantoză şi parenchimatoză la nivelul epidermului. Impune diagnostic diferenţial cu psoriazisul.

e) Sifilide papulohipertrofice – sunt proeminente, aspect turtit, dimensiuni 2 – 3 cm, impune diagnostic diferenţial cu condilomul produs de HPV (human papilloma virus), unde pe frotiu apar celule specifice – koilocitele.

f) Sifilide papuloerozive, sunt mai rare, apar la nivelul mucoaselor. Ulcerarea rapidă a epiteliului duce la ulceraţie cu margini neregulate, roşiatice, baza cenuşiu murdar, acoperite cu depozite fibrino-leucocitare, au un număr mare de spirochete, foarte contagioase. Apar pe mucoasa orofaringiană, nazală, vaginală, anorectală.

Leziunile fanerelor – apare alopecia în luminişuri, mai ales în regiunea temporo-parietală, cu dimensiuni de 1 -3 cm, poate afecta genele, sprâncenele, barba.

La nivelul unghiilor – în jur apare un burelet roşiatic, dur, unde se dezvoltă leziuni punctiforme, dispuse în şir vertical, care pot interesa şi unghiile.

Sifilisul terţiar – poate apare după o latenţă de 2 – 4 ani de la primoinfecţie.

Leziunile au caracter proliferativ, dispoziţie nodulară (gome) sau difuză (infiltrat de tip gomos).

Cele mai afectate sunt 85% sistemul cardio-vascular, apoi SNC, leziuni osoase, cutanate, viscerale.

Leziunea caracteristică a sifilisului terţiar este goma sifilitică, care are 4 stadii:

1. Stadiul de gomă crudă – unde 2 – 3 săptămâni apar nodozităţi indurate, pe alocuri elastice, bine delimitate, mobile noduroase, la piele au aspect circinat, la secţionare au aspect de castană crudă. Microscopic – leziune caracteristică sifilisului.

2. Goma ramolită – în centru are o zonă fluctuentă, pielea care o acoperă este roşie-violacee.

3. Goma ulcerată – are un orificiu fistulos, prin care iese un lichid vâscos, filant, de consistenţa gumei arabice, fundul este curat, margini neregulate, tăiate drept, culoare roşu-arămiu.

4. Goma cicatriceală - determină retracţii importante ale ţesuturilor şi pot fi mutilante.

Leziunile aparatului cardiovascular aortita luetică, care impune diagnostic diferenţial cu arterioscleroza. Leziunea are aspect de cicatrice stelată cu caracter retractil. Una dintre complicaţii este anevrismul.

TUMORI

Tumorile sau neoplasmele reprezintă un ţesut nou format a cărui creştere şi dezvoltare continuă şi după încetarea factorului care a determinat apariţia sa.

Au un comportament autonom.

În funcţie de macroscopie, microscopie, evoluţie tumorile sunt benigne sau maligne.

Caractere generale

Tumorile benigne:

- Se pot dezvolta oriunde

- Ca şi dimensiuni – de la câţiva mm la dimensiuni gigantice

- Sunt bine delimitate (excepţie micxomul)

- Incapsulate (excepţie micsomul)

- Păstrează culoarea şi consistenţa ţesutului din care se dezvoltă

- Pot evolua către malignizare

- Pot suferi ulceraţii, suprainfecţii, torsiuni

- Nu metastazează, cu unele excepţii.

Microscopic – alcătuite din celule care păstreză aspectul şi funcţia ţesutului din care se dezvoltă.