Reumatologie

ARTROPATIA PSORIAZICA: este o artrita seronegativa aparuta la bolnavii cu psoriazis, in 5-20% din cazuri. Incidenta bolii este evaluata a fi in jur de 0,1% din populatie. Tratament: in tratamentul medicamentos se folosesc: medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, cu predilectie aspirina si naproxen, deoarece s-a constatat ca indometacinul agraveaza psoriazisul; metotrexatul sau eventual sarurile de aur se folosesc in tratamentul de fond al bolii. Tratamentul fizioterapic: se pune accent pe kineziterapie. Pentru formele periferice se recomanda programele de recuperare folosite in PR, iar pentru formele axiale se folosesc programele de recuperare din SA.

ARTROZELE INTERVERTEBRALE: leziunile degenerative ale coloanei sunt foarte frecvente. Tratamentul profilactic (cel mai eficient) consta in: corectarea tulburarilor de statica (scolioze, cifoze) prin kinetoterapie; evitarea microtraumatismelor; evitarea surmenajului profesional sau sportiv. Tratamentul curativ: tratamentul conservator beneficiaza de: Mijloace igieno-dietetice: se urmareste diminuarea travaliului mecanic vertebral: repaus, in special in perioadele de intensificare a durerilor; dieta hipocalorica la obezi, pentru scaderea in greutate. Mijloace ortopedice care sa reduca suprasolicitarea regionala: utilizarea unei minerve in artroza cervicala; utilizarea unui lombostat in artroza lombara.

Mijloace medicamentoase: medicamente ce imbunatatesc troficitatea cartilaginoasa (rumalon); antiinflamatoare analgetice (aspirina). Mijloace fizicale antialgice, resorbtive: diatermie, infrarosii, roentghenterapie (eventual). Crenoterapie: este utila in special in afara crizelor dureroase (2 cure/an, cativa ani la rand). Kinetoterapie: obiective-mentinerea sau recastigarea mobilitatii coloanei vertebrale; decomprimarea medulara prin manipulari vertebrale; scaderea treptat in greutate prin exercitii fizice la bolnavii supraponderali. Tratamentul chirurgical este rezervat complicatiilor nervoase ale artrozelor intervertebrale (sindroame radiculare si de compresiune medulara).

BOALA ARTROZICA este o afectiune neinflamatorie a articulatiilor mobile, caracterizata de deteriorarea cartilajului articulatiei si de leziuni hipertrofice osoase si cartilaginoase. Clinic, boala artrozica se caracterizeaza prin durere, deformari articulare, impotenta functionala. Radiologic intalnim pensarea spatiului articular, osteofitoza marginala, osteocandioza si osteoporoza. Etiopatogenie: afecteaza persoane cu varsta medie si inaintata. Apare dupa 40-50 ani si afecteaza egal ambele sexe. Se poate afirma prezenta bolii artrozice numai in prezenta manifestarilor clinice caracteristice. In afara factorului deteriorativ de imbatranire exista si alti factori implicati, acestia fiind: factori mecanici ce

determina o suprasolicitare zonala prin puncte de suprapresiune la nivelul articulatiilor mari portante (obezitatea care incarca articulatia soldului si genunchiului); factori traumatici-traumatismul unic ce determina distructie de cartilaj si remaniere cicatriciala; microtraumatisme repetate; factori endocrini si metabolici-intervin ca in cazul acromegaliei ce determina distructia de cartilaj; factori inflamatori cronici-inflamatia cronicaforta de deteriorare si de incetinire a remanierii cartilajului. Cartilajul articular se reinnoieste complet la 10-12 zile. In artroze insa metabolismul cartilajului este deprimat si apare un cartilaj fiabil si o activitate scazuta a condroblastilor. Uzura cartilajului determina dezgolirea osului subiacent; scaderea troficitatii osului si aparitia osteosclerozei. Pe langa leziunile osoase apar leziuni ligamentare si sinoviale. Aspecte clinice: in ordinea frecventei boala artrozica afecteaza: articulatiile membrelor inferioare (genunchi, sold), articulatiile coloanei vertebrale lombare, articulatiile interfalangiene distale (nodulii Herber den Boucharc), articulatiile coloanei vertebrale cervicale. Debutul bolii este insidios, lent, la indivizi peste 40-50 de ani. Starea generala a bolnavului este buna; majoritatea bolnavilor sunt obezi. Simptome: durere de tip mecanic, caracterizata de oboseala articulara accentuata pe parcursul zilei, se calmeaza la repaus, nu apare niciodata noaptea, este

meteorodependent (pacientul); limitarea mobilitatii care este prin contractura musculara antalgica. Boala artrozica nu determina niciodata anchiloza. Semne: la mobilizarea activa si chiar pasiva se simt si se aud crepitatii fine, uneori chiar cracmente; deformarea articulatiei care de obicei este o marire de volum, aparuta datorita proliferarii cartilajului si osului sub forma de osteofite, iar pe de alta parte se datoreaza unui proces de hidartroza cu transsudat care apare prin iritatia realizata de osteofite asupra sinovialei articulare. Aspecte paraclinice: examene hematologice-VSH normal; fibrinogen normal; ASLO normal; PR negativ; leucocite normale; lichidul sinovial este clar, dens, cu elemente putine; examenul radiologic-ingustarea spatiului articular; osteofite; osteoporoza. Diagnostic: se pune pe elemente clinice si radiologice: clinic-durere de tip mecanic; impotenta functionala; cracmente la mobilizarea articulatiei; lipsa semnelor generale; lipsa evolutiei spre anchiloza; afectarea articulatiilor portante; radiologic-ingustarea spatiului; osteoporoza; osteofitoza. Diagnostic diferential: artrite artroze-durerea este de tip inflamator; nu dispare la repaus; se intensifica noaptea. Semne generale: febra, astenie. Semne biologice hematologice de infectie. Evolutie si prognostic: evolutia este lenta cu accentuarea leziunilor de uzura in timp, durere intercalata cu perioade de acalmie. Prognosticul este favorabil,

exceptand coxartrozele cu potential invalidant. Tratament: obiective-ameliorarea durerii; diminuarea contracturii musculare; intarzierea degenerescentei articulare. Tratamentul general de igiena articulara: repausul articular este necesar deoarece impiedica oboseala articulara. El se face discontinuu intercaland perioade de activitate cu cele de repaus (10-15 minute). Nu se indica repausul total la pat (determina hipotrofie musculara). Contraindicatii: desfasurarea activitatii in conditii reumatogene. Dieta va fi hipocalorica in scopul reducerii greutatii si menajarii articulatiilor portante. Tratamentul medicamentos poate fi etiologic, patogenetic (contra inflamatiei si contractura musculara), simptomatic (impotriva durerii). Tratamentul de imbunatatire a troficitatii tesutului cartilaginos foloseste preparate pe baza de iod si sulf in cure prelungite, dar discontinue; extracte de cartilaj si de maduva osoasa; estrogeni, care pot fi utilizati in tratamentul artrozelor datorate dezordinii hormonale instalate post climax. Tratamentul durerii si al fenomenelor inflamatoare: substantele alese trebuie sa aiba o buna toleranta si sa nu determine efecte secundare notabile. Cele mai utilizate sunt analgeticele din clasa AINS (aspirina si indometacinul). Nu se foloseste tratamentul cortizonic, intrucat este o boala cronica, iar efectele secundare ale corticoterapiei sunt severe. Tratamentul contracturii musculare este