Terapia Durerii

1. Durerea –definiţie, clasificare.

Algeziologia este o disciplină medicală care se ocupă cu studiul durerii şi a posibilităţilor de prevenire şi combatere a acesteia.

Durerea este o experienţă senzorială şi emoţională dezagreabilă, dată de o leziune tisulară veritabilă sau potenţială sau de o descriere cu termeni ce se referă la o asemenea leziune.

Fără a fi o definiţie perfectă, ea cuprinde parametrii esenţiali pentru ilustrarea tuturor laturilor acestui fenomen

CLASIFICARE

Elementele care ilustrează fenomenul dureros şi care concură la un diagnostic precis al acesteia, sunt: calitatea (senzaţie de constricţie, greutate, sfredelire, zdrobire, roadere etc.); severitatea (uşoară, sâcâitoare, intensă, insuportabilă etc.); durata (acută sau cronică, intermitentă, cu variaţii circadiene sau sezoniere); localizarea (precisă, vagă, circumscrisă sau generalizată etc.).

Alte criterii care pot fi luate în seamă în clasificarea diferitelor tipuri de durere sunt:

1. Criteriul teritorial:

• teritoriul somatic;

• teritoriul visceral;

• teritoriul nervos-central.

2. Criteriul fiziopatologic:

• durere fiziologică;

• durere patologică.

3. Criteriul etiologic:

• durere prin exces de nocicepţie;

• durere prin dezaferentare;

• durere psihogenă.

4. Criteriul propagării:

• durere primară;

• durere secundară:

2. AINS – acidul acetil salicilic

Salicilaţii sunt administraţi oral şi sunt absorbiţi rapid; sunt metabolizaţi 75% în ficat.

Efecte farmacologice:

-Acţiune antipiretică: este rapid eficientă la pacienţii febrili, deşi are efect slab asupra temperaturii normale a corpului.

-Efecte anti-inflamatoare:

aplicaţia clinică primară este în tratamentul afecţiunilor musculo-scheletale, cum ar fi artrita reumatoidă, osteoartritele şi spondilita anchilozantă.

Efecte analgezice:

-este obişnuit eficient pentru dureri de intensitate scăzută şi moderată. Durerea somatică este înlăturată mai bine decât durerea viscerală.

Efecte respiratorii:

-Dozele mari determină stimularea medulară care conduce la hiperventilaţie şi alcaloză respiratorie.

-Dozele toxice sau administrarea foarte prelungită poate deprima măduva ceeea ce poate determina o acidoză respiratorie necompensată.

5) Efecte cardiovasculare:

- prevenirea evenimentelor tromboembolice în circulaţia coronară sau cerebrală. Reduce frecvenţa unui al doilea infarct miocardic.

-Dozele mari pot determina vasodilataţie perifericăm prin efect direct asupra muşchiului neted.

-Dozele toxice deprimă direct circulaţia precum şi prin paralizia centrului vasomotor.

Utilizări terapeutice

-Aspirina este utilizată în situaţii restricţionate pentru înlăturarea simptomatică a febrei.

-Este un analgezic util pentru anumite categorii de durere cum ar fi cefaleea, artrita, dismenoreea.

-Rămâne standardul, drogul de primă linie în terapia artritei reumatoide şi poate realiza înlăturarea simptomelor febrile din reumatismul acut.

3. AINS – acetaminofen

Efecte farmacologice:

Paracetamol are acţiuni analgezice şi antipiretice dar numai efecte slabe anti-inflamatoare.

• Pare să fie un inhibitor al sintezei de prostaglandine la nivelul creierului, astfel explicând activitatea sa analgezică şi antipiretică.

• Este mult mai puţin eficient decât aspirina ca inhibitor al sistemului enzimatic al biosintezei periferice de prostaglandine, sistem care joacă un rol important în inflamaţie.

• Exercită deloc sau puţine efecte farmacologice asupra sistemului cardiovascular, respirator sau gastro-intestinal, asupra reglării acido-bazice sau asupra funcţiei plachetare.

Utilizări terapeutice

• Paracetamol se dovedeşte o alternativă eficientă când este contraindicată aspirina (de ex., la pacienţii cu ulcer peptic sau hemofilie) sau/şi atunci când acţiunea antiinflamatoare a aspirinei nu este necesară.