Teoria educației

TE este o disciplina de baza, integrata in domeniul stiintelor pedagogice, care studiaza fundamentele activitatii de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii umane, definitorii la nivel de sistem si de proces (Sorin Cristea)

Tipuri de cercetare:factuala(intuitiva); teoretica (informare); metateoretica (informare din mai multe surse).

Calitatile TE-1.este o teorie axiologica (studiaza valorile) 2.este formala (studiaza laturile educatiei EI EM EE ET EF) 3. este explicative 4.este practica

Faptul empiric-este informatia directa, nemijlocita, obiectiva, impersonala, pe baza careia se construieste si se verifica o teorie, ele nu trebuie demonstrate sau argumentate, alcatuind baza de informatii a unei stiinte. Ele pot fi obtinute spontan cat si sistematizat. Exista cateva tipuri de fapte empirice : perceptuale ; fenomenologice (apare emotia, sentimentul) semantica (Adevarat, Fals). Concepte empirice si epistemice.

Intemeierea epistemica –reprezinta precizarea conditiilor sau criteriilor care ne indreptatesc sa consideram un enunt pedagogic ca adevar. Capacitetea de a oferi cea ami buna explicatie. Are 2 elemente de baza: Cauzalitatea pedagogica (duce la lege si are 3 elemente- cauza ,continut efect)

Legea –in E au cunoscut o evolutie de la un deziderat pana lalegi specifice.

STATUT DE STIINTA prin:

1.domeniul propriu de investigatie

2.ansamblul coerent de cunostinte, legi, principii referitoare la educatie (functia teoretica) asigurand educatorilor metodele si mijloacele de educatie de organizare de management (functie practica, de orientare)

3.finalitati precise

Sistemul stiintelor educatiei (Macovei Elena)

Domeniul theoretic: -pedagogie generala-Didactica; -pedagogia comparata; -ped. Prospective; -IE

Domeniul specializat:- p. experimentala; -p. speciala; -p. varsteloe; -p.delicventilor. p- defavorizatilor social; -p. sociala; -p. aplicata.

Interdisciplinar: filosofia educatiei, sociologia educatiei; pedagogiabiologica; pedagogia culturii; pedagogia religioasa etc.

E formala- pune accent pe funcţia culturală şi cea instructiv-formativă. Se caracterizează

prin faptul că are loc оntr-un cadru instituţionalizat (grădiniţă, şcoală, universitate), special organizat оn acest sens, cu un personal pregătit pentru a desfăşura procesul instructiv-educativ. Scopurile şi obiectivele de referinţă ale educaţiei formale sunt bine definite. Conţinuturile predate sunt prestabilite şi оnscrise оn planurile şi programele şcolare puţin diferenţiate оn raport cu particularităţile de grup ale elevilor aparţinвnd aceleiaşi categorii de vвrstă sau celor care se pregătesc pentru acelaşi domeniu profesional; ele au un caracter obligatoriu