Gerontologie

Gerontologia - ştiinţa despre procesul îmbătrînirii. Noţiuni generale. Factori îmbătrînirii biologici(ereditari) şi de mediul ambiant.

2.Îmbătrînirea Generală

3.Îmbătrînirea fizică

4.Îmbătrînirea psihologică

5.Îmbătrînirea socială

6.Efectele îmbătrînirii asupra sistemului nervos

7.Îmbătrînirea cerebrală şi psihologică Şapte enunţuri referitoare la efectul îmbătrînirii asupra activităţilor psihologice

8.Inteligenţa şi îmbătrînirea. Definire şi caracterizare. Măsurarea inteligenţei şi implicaţii practice. Wechsler (1944) a fost unul dintre primii care au pus problema măsurării inteligenţei la adult şi la vîrstnic. El este creatorul unei baterii de teste, care este foarte utilizată şi la ora actuală. Wechsler a subliniat faptul esenţial că o măsurare globală a inteligenţei nu permite compararea copiilor, tinerilor şi vîrstnicilor, pentru că îmbătrînirea este un fenomen disociativ. În această privinţă, el vorbeşte de teste care „rezistă la îmbătrînire" şi teste care „nu rezistă la îmbătrînire". În literatură sunt descrise două tipuri de abordare a inteligenţei şi a îmbă-trînirii sale: una calificată drept cognitivă (Piaget, Schaie), centrată pe dimen¬siunea adaptativă a inteligenţei, iar cealaltă, calificată drept psihometrică (Cattell, Horn), centrată pe legăturile şi pe modificările odată cu vîrsta ale performanţelor la testele de inteligenţă. Aceste două abordări trebuie consi¬derate ca fiind complementare, chiar dacă par uneori greu de conciliat. Abordarea psihometrică a îmbătrînirii inteligenţei este integrată în istoria teoriei testelor. În timp ce abordarea psihometrică este centrată pe performanţa individului şi nu tratează aspectele structurale decît prin analize statistice, abordarea deve¬lopmentală se axează în principal pe natura activităţii mentale în legătură cu o situaţie problematică,uj mai mult decît pe reuşita sau pe eşecul subiectului. Modelul teoretic cel mai cunoscut este cel elaborat de marele psiholog şi epistemolog elveţian Piaget. Este vorba de constructivism. Alături de acest model, de departe cel mai dominant, îl vom prezenta şi pe cel al lui Schaie, un mare psiholog american. Cele două modele au ca punct comun sprijinirea pe ideea că dezvoltarea individului se operează printr-o succesiune de etape identificabile la toţi indivizii, numite stadii. În literatură apar două tipuri de abordare a îmbătrînirii inteligenţei. O abordare psihometrică, parte integrantă a teoriei testelor, şi o abordare developmentală, parte integrantă a teoriei stadiilor. Prima incită la conceperea dezvoltării ca un fenomen continuu, chiar dacă unii cercetători au avansat ipoteza unei dediferenţieri a activităţilor intelectuale la vîrstnici. Cea de-a doua concepe dezvoltarea ca un fenomen discontinuu, ca o succesiune de stadii corespunzînd fiecare unei structuri mentale specifice. Nu există opoziţie între cele două abordări, care trebuie considerate ca fiind complementare. Factorii de îmbă-trînire evocaţi de diverşi autori sînt diferiţi. Abordarea psihometrică, prin modelul bifactorial al lui Cattell, evidenţiază o disociere între o inteligenţă cristalizată, legată de nivelul de instruire şi de cultura subiectului, şi o inteligenţă fluidă, legată de îmbătrînirea biologică. Abordarea piagetiană insistă, prin conceptul de echilibrare, în special asupra importanţei activităţii subiectului. În fine, abordarea lui Schaie pune accentul pe statutul social, singurul susceptibil să dea un sens activităţilor intelectuale.

9.Îmbătrînirea reuşită. Influenţele mediului şi factorii de îmbătrînire. Condiţiile a unei bătrîneţi reuşite. Îmbătrînirea este un fenomen disociativ ce demonstrează că unele domenii rezistă vîrstei, în timp ce altele intră în declin. O bătrîneţe reuşită este legată de reunirea a trei categorii de condiţii . Prima este slaba probabilitate de manifestare a bolilor, în special a celor care antrenează pierderea autonomiei. A doua este menţinerea unui înalt nivel funcţional pe planurile cognitiv şi fizic, ceea ce se numeşte uneori bătrîneţe optimă, A treia este păstrarea unui angajament social şi a unei stări de bine subiective. Influenţele legate de grupa de vîrstă reprezintă ansamblul determinanţilor biologici şi de mediu puternic corelaţi cu vîrsta cronologică, predictibili şi comuni tuturor indivizilor. Influenţele legate de perioada istorică, pe care le-am numit deja efect de cohortă, atestă că generaţiile trăiesc fapte istorice diferite. influenţele nonnormative sînt legate de evenimente autobiogra¬fice. Unele se află sub controlul individului şi reprezintă ceea ce filosofii numesc „liberul-arbitru". Putem evoca din această categorie căsătoria, divorţul, construirea unei familii, alegerea unei meserii şi a unui loc de viaţă. Altele sînt îndurate şi uneori dureroase. Se pot menţiona aici văduvia, şomajul, sin¬gurătatea. Sănătatea, prima condiţie a unei bătrîneţi reuşite . Sănătatea, prima condiţie a unei bătrîneţi reuşite:---Factorii intrinseci, deşi foarte importanţi, nu sînt dominanţi la persoanele de peste 65 de ani, şi factorii extrinseci şi stilul de viaţă joacă deci un rol prepon¬derent la vîrstnic;---după vîrsta de 65 de ani contribuţia eredităţii scade în favoarea celei a mediului;---consecinţă a primelor două aspecte, bătrîneţea obişnuită este extrem de modulabilă. Menţinerea unui stil de viată foarte activ, condiţie a unei bătrîneţi reuşite.Predictorii unei batrineti optime: ICel mai bun predictor al unei bătrîneţi optime în plan cognitiv se dovedeşte a fi nivelul studiilor; II capacitatea de expiraţie pulmonară, care este corelată semnificativ cu menţinerea activi¬tăţilor cognitive; IIIcreşterea activităţii fizice obositoare (fără exces) în casă şi în jurul ei; IV factorul de personalitate: percepţia propriei eficacităţi sau încrederea în sine (self-efficacity). Menţinerea angajamentului social, condiţie a unei bătrîneţi reuşite: Angajamentul social se defineşte prin două componente. Prima este menţinerea relaţiilor sociale. A doua este practicarea unor activităţi productive. De aceste două aspecte depind calitatea vieţii celui pensionat, starea de bine subiectivă şi satisfacţia de a trăi . Angajamentul social se defineşte prin două componente. Prima este menţinerea relaţiilor sociale. A doua este practicarea unor activităţi productive. De aceste două aspecte depind calitatea vieţii celui pensionat, starea de bine subiectivă şi satisfacţia de a trăi . Concluzie :Îmbătrânirea reuşită este conjugarea a trei categorii de condiţii: sănătatea, menţinerea unui înalt nivel funcţional cognitiv şi fizic (bătrîneţe optimă) şi întreţinerea unui angajament social.

10. Angajamentului social şi bătrîneţă reuşită. Relaţiile sociale şi activităţile productive. Diferitele stiluri sau practici de pensionare şi pensionari. Modelul de optimizare selectivă prin compensare. Angajamentul social se defineşte prin două componente. Prima este menţinerea relaţiilor sociale. A doua este practicarea unor activităţi productive. De aceste două aspecte depind calitatea vieţii celui pensionat, starea de bine subiectivă şi satisfacţia de a trăi (life satisfaction). Relaţiile sociale şi activităţile productive.Cercetările realizate pe vîrstnici conduc la concluzii :-comparabile izolarea este un factor de risc pentru sănătate ;-suporturile sociale de natură emoţională sau instrumentală pot avea efecte pozitive asupra sănătăţii;-nu există suport universal eficace pentru toţi indivizii, deoarece factorul esenţial este aproprierea de către individ a suportului.