Statistică

1. Sondajul statistic şi domenii de aplicare. Noţiuni specifice care operează în teoria şi practica sondajelor

Def. Cercetarea unei părţi a unui întreg prelevată în aşa fel, încât să imite structura întregului şi să permită estimarea parametrilor acestuia, se numeşte sondaj statistic. Se mai numeşte şi anchetă prin sondaj, cercetare selectivă.

Domenii de aplicare şi avantaje

Dezvoltarea economiei de piaţă a fost însoţit de modificările structurii activităţii statistice. Cea mai semnificativă schimbare se leagă de creşterea numărului cercetărilor statistice prin sondaj.

Această tendinţă a fost generată de trei cauze:

- Democratizarea societăţii româneşti a fost posibilă numai prin cunoaşterea opţiunilor şi cerinţelor cetăţenilor ţării, această cunoaştere fiind posibilă prin sondaj.

- Creşterea rapidă a numărului agenţilor economici, cunoaşterea activităţii lor nu mai fiind posibil prin dări de seamă statistice obligatorii

- Organizarea pe principiile economiei de piaţă a Economiei României a fost necesară o abordare unei domenii noi de cercetare multe dintre aceste domenii fiind neglijate înainte de 1990, inflaţie, condiţii de viaţă.

Într-o econ. De piaţă cercetarea prin sondaj este utilizată rezultate foarte bune în toate domaniile de activitate ec-social deoarece sondajele prezintă unele avantaje indiscutabile:

- Se realizează într-un interval de timp mult mai scurt permiţând creşterea operativităţii furnizării informaţiei.

- Permite diversificarea ofertei de informaţii deoarece reduce numărul de cazuri cercetate şi creşterea variabilelor datorită acestui fapt.

- Utilizarea unui personal mai redus, dar mai instruit

- Posibilitatea unui control mai riguros asupra modului de culegere şi prelucrare a informaţiilor

- Se evită supraaglomerarea circuitelor informaţionale cu o cantitate mare de informaţii prea puţin diversificate.

- Se evită distrugerea unei cantităţi mari de bunuri în care cercetarea se realizează cu mijloace tehnice distructive.

- Reducerea costului unităţii informaţionale culese.

Noţiuni specifice

Populaţia statistică de referinţă(întregul) reprezintă totalitatea unităţilor care fac obiectul cercetării statistice., care se mai regăsesc şi sub denumirea de colectivitate generală, universul sondajului.

Populaţiile statistice sunt de două feluri: omogene şi eterogene.

2. Caracterizare populaţie ca resursă princip. de muncă. Indicatori care se determină în legăt cu pop şi rel de calcul. Rel de calcul ptr rata şomajului

Populaţia este valorificată prin intermediul aptitudinilor fizice şi intelectuale ale oamenilor adică prin forţa de muncă, în calitate de factor principal de producţie.

Sursele principale de date pentru calculul indicatorilor sunt rezultatele recensământului populaţiei şi locuinţelor, cele ale cercetărilor demografie exhaustive , cercetări care se bazează pe documente de stare civilă prin care se cuantifică fenomenele demografice (mortalitatea, natalitatea etc.) şi se determină sporul natural al populaţiei şi pe documente de modificare a domiciliului stabil prin care se măsoară intensitatea mişcării şi se măsoară sporul migratorii al populaţiei.

Pe baza datelor menţionate nr locuitorilor existenţi la un moment dat:

Pe= Pr+(N-M) +(I-E) Δn = N-M Δm= I-E Pe= Pr+Δn+Δm

Pe – Nr. calculat al locuitor

Pr – nr - locuitorilor înregistraţi

Δn – sporul natural al populaţiei fiind determinat de diferenţa între numărul născuţilor vii (N) şi nr pers decedate (M)

Δm – sporul migratorii a populaţiei determinat prin diferenţa dintre numărul imigraţiilor (I) şi cel al Emigranţilor (E)

În legătură cu populaţia ca indicator pentru determinarea forţei de muncă:

Rata populaţiei tinere (0-14 ani) celei adulte (15 – 59 ani) sau celei vârstnice (de 60 ani şi mai mulţi) care se calculează ca raport între dintre nr persoanelor din fiecare categorie şi nr total al locuitorilor (în %)

nr pers cu vârstă până la 14 ani Pt – nr total de locuitor

rata natalităţii

rata mortalităţii

rata sporului natural

rata sporului migratorii