Teorie examen statistică

1. Scurt istoric al apariţiei şi dezvoltării statisticii.

înregistrări sistematice sau izolate, ce pot fi asociate unor observări statistice utilizate şi astăzi

5000 – 2000 î.e.n. – lista de persoane şi bunuri pe tăbliţe de argilă,

“inventarierea” aurului în Egipt prin anii 2650-2190 î.e.n.,

recensământul populaţiei la romani - 550 î.e.n.,

diverse forme de înregistrare sunt aduse în Biblie şi Talmud

Statistica descriptivă

ca disciplină de învăţământ şi de concepte a statisticii practice necesară conducerii de stat

Printre primele descrieri sistematice se numără:

lucrarea lui Francesco Sansovino (1521-1586) despre guvernare şi administraţie, ceea ce avea în vedere descrierea statului, cu bogăţiile sale.

În Rusia lucrarea lui Kirilov “ Situaţia înfloritoare a statului rus”

În România lucrarea lui Dmitrie Cantemir “Descriptio Moldaviae”

status - cea ce are sensul de stare politică

statistica a fost pentru prima dată utilizată de Gottfried Achenwall în 1746 pentru a desemna o “ştiinţă a descrierii statului” folosită pentru evaluarea într-o formă sistemică a unor variabile, ca de exemplu - producţia sau consumul de produse agricole

totalitatea datelor despre anumite fenomene - statistica natalităţii, statistica muncii, statistica suprafeţelor agricole,

2. Particularităţi ale obiectului şi metodei statisticii

. Obiectul de studiu al statisticii poate fi definit astfel:

- statistica studiază fenomenele de masă, fenomene care sunt supuse acţiunii legilor statistice, se manifestă în condiţii concrete, variabile în timp şi spaţiu, din punct de vedere cantitativ şi în strânsă legătură cu partea lor calitativă.

Particularităţi ale fenomenelor de masă:

- un număr mare de cazuri individuale, pentru ca esenţa lor să fie pusă în evidenţă din punct de vedere statistic;

- variabilitatea fenomenelor de masă, adică ele sunt supuse acţiunii unui număr mare de factori de influenţă de esenţialitate şi natură diferită;

- fenomene de tip nedeterministe, stohastice (întâmplătoare);

- forma individuală de manifestare a fenomenelor de masă este diferită.

3. Concepte de bază utilizate in investigarea statistică a fenomenelor economico-sociale.

Colectivitatea statistică sau populaţie, reprezintă totalitatea unităţilor a căror

esenţă este definită prin aceeaşi determinare şi ale cărei unităţi sunt delimitate in timp şi

spaţiu formand o colectivitate statistică.

Unitatea statistică adică fiecare element, manifestare sau concretizare a

colectivităţii este o unitate statistică.

Caracteristica sau variabila statistică reprezintă acea trăsătură a elementelor

colectivităţii care se inregistrează intr-o manieră uniformă la nivelul fiecarei unităţi

constitutive.

4. Observarea statistică: sarcini, scopuri şi principii.

Esenţa cercetării statistice

- observarea statistică

- prelucrarea st-că

- analiza şi interpretarea st-că

- obs.st-ca-culegerea de informaţii după o metodologie unitară pentru toate unităţile colectivităţii cercetate despre caracteristicile incluse în programul cercetării

Scopul observării (comun cu cel a cercetării statistice)

- Constatarea situaţiei existente

(nivelul şi structura )

- Modificările structurale şi în dinamică

- Interdependenţele

Principii ale observării statistice

- autenticitatea datelor

- să se refere numai la caracteristicile esenţiale

- culegerea de date trebuie să se realizeze în condiţii obiective fără preferinţe din partea cercetărilor

5. Aspecte metodologice şi organizaţionale ale observării statistice

Metode de observare statistică.

potrivit

- naturii fenomenelor studiate

- scopului urmărit

- modului de organizare a activităţii economico-sociale

- mijloacelor tehnice de prelucrare

Elaborarea programului de organizare şi desfăşurare a unei cercetări statistice.

- scopul observării

- unitatea de observare

- programul observării

- formulare şi instrucţiuni

- timpul observării

- locul şi unitatea care raportează

- probleme organizatorice

6. Forme şi procedee de observare statistică.

MODALITĂŢI DE REALIZARE A OBSERVĂRII STATISTICE:

observarea directă-presupune contactul direct cu obiectul observării şi

inregistrarea element cu element a tuturor caracteristicilor cuprinse in programul

observării.