Mediul de Afaceri European

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Aceasta fituica rezuma Mediul de Afaceri European.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 9 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 2 puncte.

Domenii: Stiinta Administratiei, Alte Domenii

Extras din document

Subiecte de sinteză:

1. Analizaţi componentele mediului de afaceri

Mediul de afaceri se referă la condiţiile în care firmele europene operează, implicând un mare număr de forţe care creionează acest mediu, şi pe baza cărora companiile îşi fundamentează strategia, tacticile şi activităţile de zi cu zi.

Aceşti factori pot include aspecte politice, economice, culturale, religioase şi lingvistice.

Mediul extern:

- mediul politic;

- mediul cultural şi social;

- legislaţia naţională şi comunitară;

- impactul globalizării;

- fazele ciclului economic în ţara respectivă, respectiv UE;

- structura pieţei;

- modificarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii;

- uniunea economică şi monetară.

Mediul intern:

- patronatul;

- sursele de finanţare;

- mărimea firmei;

- structura organizatorică;

- managementul;

- politica de resurse umane.

Forţa fiecărei componente şi modul în care interacţionează unele cu altele variază de la ţară la ţară. Astfel, şi comportamentul firmelor va trebui să se adapteze condiţiilor specifice.

2. Libera circulaţie a mărfurilor

Schimburile comerciale cu marfuri reprezinta temelia întregului sistem comercial international, iar debutul integrarii economice regionale s-a facut în acest domeniu. Pâna astazi, rolul administratiilor nationale în domeniul comertului international a fost acela de a asigura conditiile propice pentru interactiunea pietelor respective cu piata internationala pe baza protejarii intereselor industriilor lor nationale. În acest context, barierele în calea schimburilor constituie instrumente pentru supravegherea si controlul fluxului de schimburi cu scopul de a ajunge la cele mai bune raporturi posibile între productia nationala si importurile care o concureaza pe piata protejata.

Totusi, nu trebuie sa uitam ca liberalizarea schimburilor factorilor de productie ca forta de munca, capitalul, serviciile (în special serviciile financiare care asigura fluxul de investitii), proprietatea industriala si intelectuala, etc. beneficiaza din plin de terenul pregatit de masurile luate în domeniul liberalizarii schimburilor de marfuri. Statelor membre GATT le-au trebuit mai mult de 40 de ani pentru a ajunge, în momentul Rundei Uruguay, la adoptarea unor instrumente adecvate pentru a furniza un cadru juridic propice eliminarii piedicilor puse în calea schimburilor internationale de servicii. Trebuie concluzionat ca progresul realizat în liberalizarea schimburilor de bunuri a pregatit de regula terenul pentru liberalizarea schimburilor în alte sectoare ale economiei.

Obiectivul de baza al realizarii liberei circulatii a marfurilor îl constituie asigurarea comercializarii, în conditii similare, în toate tarile membre ale UE a oricarui produs fabricat în mod legal într-unul din aceste state.

În centrul realizarii prevederilor Actului Unic European s-a situat armonizarea normelor tehnice si a regulilor de concurenta, inclusiv deschiderea pietelor publice (achizitiile guvernamentale), acestea în scopul stimularii cooperarii în productie si dezvoltarii tehnologice între societatile din teritoriul comunitar.

Procesul de armonizare a cuprins urmatoarele etape:

- elaborarea, în mai multe domenii, a unor standarde si specificatii tehnice uniforme de catre CEN si CENELEC, împreuna cu institutiile nationale de standardizare, care au fost introduse în reglementarile fiecarui stat membru si care au fost transpuse în practica, prin contractele dintre întreprinderi;

- impunerea (atât de catre autoritatile nationale, cât si de catre institutiile comunitare) a respectarii cu rigurozitate a “exigentelor esentiale” de protectie si satisfacere a cerintelor consumatorilor, la care sa raspunda un produs (sau serviciu), asa cum sunt definite în directivele UE.

În domeniul standardelor, problema e mult mai complicata. La nivelul UE exista o linie de demarcatie foarte fina între standardele armonizate la nivel comunitar si principiul recunoasterii reciproce. De asemenea, un element important este recunoasterea reciproca a certificarilor de conformitate facute de organisme specializate din diferite tari membre, organisme care certifica faptul ca un anumit produs corespunde standardelor edictate la nivel comunitar.

Marfurile beneficiare de drept ale liberei circulatii

.“Produsele comunitare”

Pentru a verifica daca un produs a fost fabricat în cadrul Uniunii Europene, se impune, mai întâi, sa se precizeze care este teritoriul comunitar vamal. Sunt, într-adevar, reguli de drept derivate care au precedat într-o maniera progresiva întinderea acestui teritoriu.Notiunea de “produse comunitare” cuprinde produsele fabricate în întregime în cadrul Uniunii Europene, astfel încât produsele sa se supuna unei transformari potrivit conditiilor aplicabile regulamentului vamal comunitar, sunt considerate marfuri comunitare, produsele:

- obtinute în întregime în teritoriul vamal al UE în conditiile vizate în articolul 23, fara contributia marfurilor importate din tari sau teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al UE;

- importate din tari sau teritorii ce nu fac parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene si puse în libera practica;

- obtinute, în teritoriul vamal al UE, fie plecând de la marfuri vizate în cea de-a doua conditie în exclusivitate, fie plecând de la marfuri vizate primei si celei de-a doua conditii.

Incidenta acestor dispozitii asupra circulatiei marfurilor în interiorul UE este determinata de referinta facuta în prima conditie de mai sus pentru marfurile obtinute în întregime “în teritoriul vamal al Uniunii Europene”. Totusi, piata interna si uniunea vamala sunt notiuni complementare si în consecinta, semnificatia lor ar trebui sa fie aceeasi, sub presiunea de a crea incertitudini juridice care pot aduce prejudicii bunei lor functionari.

Produsele în libera practica

Definitia “produselor în libera practica” se refera la singurele aspecte vamale de intrare a acestor produse în cadrul Uniunii Europene, în urmatorii termeni: “Sunt considerate în libera practica întrun stat membru produsele provenind din tari terte pentru care formalitatile de import au fost desavârsite si taxele vamale si celelalte taxe de import exigibile au fost percepute în acest stat membru si nu au beneficiat de o reducere totala sau partiala a acestor taxe”.Curtea Europeana de Justitie a precizat ca numai produsele fabricate si/sau comercializate legal într-un stat membru beneficiaza de principiul recunoasterii mutuale (reconnaissance mutuelle). Un produs ar putea, într-adevar, sa nu corespunda regulilor de securitate care îi sunt aplicabile în vederea comercializarii într-un stat membru în care, cu toate acestea, a fost vamuit cum se cuvine.

Produsele în libera practica pun înca probleme în ceea ce priveste libera lor circulatie în interiorul Uniunii Europene, atunci când controlul de conformitate la exigentele tehnice care le sunt aplicabile cer apropierea permanenta de locul de fabricatie.

Notiunea de marfuri

Produsele beneficiind de libera circulatie trebuie sa fie produse comunitare, asemenea celor definite de reglementarea comunitara, sau care se gasesc în libera practica în Uniunea Europeana. Dar, se pune în continuare problema de a determina importanta notiunii de “produs” sau “marfa”. În hotarârea Comisiei UE referitoare, de exemplu, la opere de arta, Curtea Europeana de Justitie a definit termenul “marfa”, în sensul liberei circulatii a marfurilor, ca fiind “ produsele apreciabile în bani si susceptibile sa faca obiectul unor tranzactii comerciale”. În final, se poate aprecia ca libera circulatie a marfurilor este un concept pentru care punerea în aplicare cere eliminarea barierelor a caror natura juridica este variabila si care îsi gasesc originea în diferitele sfere de activitate reglementata de statele membre.

3. Libera circulaţie a serviciilor

TRATATUL DE LA ROMA SI LIBERA CIRCULATIE A SERVICIILOR

În tratatul CEE serviciile sunt prezentate în articolele 59-66, în care este expus dezideratul liberei lor circulatii, se face o clasificare a acestora si o referire la un program general de eliminare a restrictiilor, la nediscriminarea pe criterii de nationalitate si rezidenta si la liberalizarea lor de catre tarile membre. Într-o prima faza, servicii ca turismul si transportul au fost identificate ca având o importanta economica pentru tranzactiile transfrontaliere din CEE. Tratatul de la Roma face distinctie între serviciile temporare, definite în articolele 59-66, si cele permanente care cad sub regimul dreptului de stabilire din articolele 52-58.

Prevederi referitoare la principalele servicii

În ceea ce priveste serviciile :

- transporturile, ulterior deciziei CEJ în politica comuna a transportului s-a pus accent pe pe liberalizare, limitând armonizarea la cerinte esentiale (cum ar fi siguranta);

- financiare, un numar de 6 tari din 12 practicau controlul acestora, una avea o piata valutara cu caracter dual, iar liberalizarea era înca un deziderat, cu exceptia dreptului de stabilire pentru banci si societati de asigurare.

- telecomunicatii si cele postale liberalizarea lor a început târziu, spre sfârsitul anilor ’80.

In domeniul telecomunicatiilor, serviciilor audiovizuale si transportului aerian autoritatile nationale au invocat cerintele serviciilor publice si/sau limitele fizice ale retelelor nationale pentru a acorda drepturi speciale sau exclusive, a stabili reguli privind drepturile de proprietate sau a impune restrictii asupra frecventelor de emisie, toate acestea având ca efect limitarea concurentei si a accesului firmelor straine.

Fisiere in arhiva (1):

  • Mediul de Afaceri European.doc