Microeconomie

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Aceasta fituica rezuma Microeconomie.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 3 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domenii: Stiinte Politice, Economie

Extras din document

Teoria economica constituie baza teoretica si metodologica pentru celelalte stiinte economice, elaboreaza instrumentarul de cercetare economica, formuleaza categoriile, legile si tendintele principale in dezvoltarea activitatii economice. Anume aceasta stiinta serveste drept temelie pentru elaborarea politicilor exonomicce promovate de un stat.

Teoria economică ca ştiinţă şi obiectul ei de studiu au evoluat în timp. Astfel, la momentul actual, obiectul de studiu al TE il constituie cercetarea modalitatilor de optimizare a relatiei limitate-nevoi nelimitate, relatie care pune in prim-plan problemele alegerii si eficientei. Obiectul economiei politice ca ştiinţă îl constituie studierea vieţii economice reale, a fenomenelor şi proceselor economice care au loc în domeniul producţiei, schimbului, repartiţiei şi consumului de bunuri materiale şi servicii, a relaţiilor cauzale, a legilor şi categoriilor economice, pe diferite trepte ale evoluţiei societăţii, oferind un mod economic ştiinţific de gândire şi acţiune, putere de anticipare şi raţionalitate, ţinând seama de confruntarea nevoilor nelimitate cu resursele limitate.

Teoria economică se bazează pe diferite metode de cercetare:

abstracţiei - reflectă cercetarea unei laturi a fenomenuluieconomic, determinarea esenţialului acestuia. Orice abstracţie ştiinţifică reflectă înconştiinţa omului realităţi obiective.

unităţii dintre analiză şi sinteză- cu ajutorul analizei fenomenul supus cercetării e descompus în componentele sale, fiecare parte fiind analizată complex. Prin sinteză, elementele analizate separat sunt reunite, reconstituindu-se întregul, cunoscîndu-se deja elementul-cheie şi schiţîndu-se tendinţele dominante în evoluţia fenomenului cercetat. Sinteza presupune unirea elementelor analizate separat în cadrul întregului

unitar, legat prin resorturi interne (cauzale şi funcţionale).

Analiza economica poate fi:

functionala- presupune identificarea factorilor de influenta asupra fenomenelor si proceselor economice si tipul acestei influente

marginala- permite determinarea optimului economic care se realizeaza in situatia cind beneficiile marginale devin egale cu costurile marginale

cantitativa si calitativa reflecta “dualitatea” naturii activitatii reale- determinantele calitative si cantitative

in termeni de echilibru/dezechilibru- presupune starea de stabilitate a variabilelor economice cercetare(x=y)/ presupune starea de instabilitate a variabilelor economice(x>y sauX<y).

Unitatea inducţie-deducţie. Inducţia presupune trecerea de la cercetareafaptelor unice la concluzii generale (de la particular la general, de la fapte lageneralizări teoretice). Deducţia presupune trecerea de la generalizări comune laconcluzii particulare (de la general la particular, de la teorie – la fapte).

Principiul “ceteris paribus” intervine at cind in analiza unor fenomene sau procese economice crelatiile cauzele complexes au multiple trebuie studiate printr-o inlantuire re relatii cauzale simple, celelalte fiind considerate neschimbate, astfel, ramin constante.

economico-matematică-reproducerea schematică a unui sistem liniar, alcătuit din mărimi variabile, care permite elaborarea unor scenarii de evoluţie a acestora şi alegerea variante optimale.

istorică- porneşte de la adevărul că fenomenul economic are evoluţie istorică: apare, se dezvoltă, apoi dispare sau se transformă în altceva.

logică- fenomenul e reprodus doar prin ceea ce acesta are mai important, mai esenţial.

Comparatiei-cercetarea esentei fenomenelor si proceselor economcie, apelind la elementele cunoscute, care pot pune in evidenta evolutia lor.

Analogiei- procedeu prin care se atribuie trasaturile unui obiect X la un alt obiect Y care este supus analizei pentru a obtine unele concluzii in functie de caracteristica acestor insusiri.

Ipoteza- presupunere stiintifica despre legaturile posibile intre fenomenele si procesele din viata reala, insa care nu sint certe.

Statistica- totalitatea procedeelor cu ajutorul carora se observa fenomenele si procesele vietii economice. Initial, se inregistreaza informatiile necesare, dupa care se realizeaza comparearea si gruparea indicatorilor economici, elaborarea tabelelor si a graficelor statistice pnetur a observa modificarile survenite.

Grafica- reprezentarea parametrilor economic sub forma de linii, curbe si alte figuri geometrice.

Activitatea economică reprezintă un proces complex de atragere şi utilizare a resurselor economice limitate în scopul satisfacerii cerinţelor umane şi intereselor economice. Aceasta în ansamblul său, precum şi fiecare componentă a ei trebuie să se caracterizeze prin raţionalitate şi eficienţă, respectiv cu cheltuieli minime de resurse să se obţină maximum de eficacitate şi de satisfacţii. Din cauza ca resursele economice sunt limitate,iar nevoile sint nelimitate, o importanţă deosebită capătă problema alegerii raţionale sau a costului de oportunitate, Ceea ce presupune micsorarea costului de oportunitate. Acesta exprima valoarea sanselor sacrificate ca urmare a deciziei de a folosi resursele disponibile intr-un anumit mod. Formula de calcul este : Prin raportarea cantitatii din bunul la care se renunta(), la cantitatea de bunuri din care se doreste(), se obtine costul de oportnunitate(Co).

În cercetarea posibilităţilor alternative de a produce, se foloseşte instrumentulde “curba posibilităţilor”, care reflectă toate combinaţiile posibile de producere amai multor bunuri la nivel de firmă sau economie naţională în ansamblu într-operioadă dată, prin utilizarea integrală şi eficienţă a resurselor disponibile. Această curbă ne permite să dăm răspuns la cele trei întrebări fundamentale, ce definescproblema economică generală: Ce şi cât de produs? Cum de produs? Pentru cine,care sunt beneficiarii producţiei?

Din analiza frontierei posibilitatilor de productie pentru cele 2 produse se desprind urmatoarele:foto

Cererea constituie cantitatea de mărfuri sau servicii ce pot fi cumpărate într-o unitate de timp la preţul current. Astfel, distingem:

Cererea individuală reprezintă cantitatea de produse pe care un individ doreşte şi este capabil să o cumpere în timpul unei perioade date

Cererea pietii este nu altceva decit toatalitatea cererilor individuale.

Curba cererii ilustrează relaţia dintre cantitatea cerută dintr-un bun şi preţul acestui bun. În conformitate cu legea generală a cererii curbele cererii au pante negative, însemnând că o creştere a preţului conduce la o scădere a cantităţii vândute, şi invers. Expresia analitica a legii cererii(functia cererii): sau in expresie algebrica unde a-const, V consumului per P=0, iar b panta curbei D(indica gradul de sensibilitate a D la modif P). Semnul minus din fata lui b exprima mathematic legea D, reflectind relatia invers proportionala dintre Q ceruta si P unui bun.

Exceptii de la legea genreala a D:

Bunurile Giffen- cele inferioare, per care Q ceruta va creste chiar daca acest bun va deveni mai scump. Aceste bunuri detin o pondere mare in cheltuielile effectuate de menajele cu un venit ff modest.

Bunurile Veblen- cele de lux, care respecta o dependenta directa dintre P si Q consumata din acest bun.

Asupra cererii individuale afară de preţ influenţează şi alţi factori, numiţi

determinanţi. Anume:

1.Gustul şi preferinţele individului.

2.Venitul. cind I consumatorilor creste, D la majoritatea marfurilor (normale)creste. Insa acesta este invers proport cu D la bunurile inferioare.

3. Mărfurile ce se substituie reciproc şi cele complementare. Daca bunul X si Y sunt b subst cresterea P bunului X va determina cresterea D per bunul Y , si invers,: daca bunurile X si Y sunt complementare, crsesterea P bunului X va determina scaderea D per bunul Y, si invers.

4.Aşteptările consumatorului.

5.Numărul de consumatori. Intre D per un anumit bun si nr cump exista o relatie pozitiva.

6.Reclama şi publicitatea.

7. moda

8. Traditiile,, obiceiurile

9. Previziunile privind evolutia P- anticiparile cresterii P in viitor va determina majorarea D la bunuri, si invers.

Oferta reprezintă cantitatea de mărfuri şi servicii pe care producătorii (vânzătorii) le pot oferi cumpărătorilor (consumatorilor) la preţuri curente într-o anumită perioadă de timp. Astfel, distingem:

Oferta individuală reflectă cantitatea de mărfuri sau servicii pe care le propune producătorul (vânzătorul) sau firma pentru realizare la piaţă într-o anumită perioadă de timp la preţuri curente.

Oferta pieţei constituie însumarea ofertelor individuale corespunzătoare fiecărui nivel al preţului pe piaţa respectivă.

Curba oferetei ilustrează relaţia dintre cantitatea oferită dintr-un bun şi preţul bunului. În conformitate cu legea generală a ofertei curbele ofertei au pante pozitive, însemnând că o creştere a preţului conduce la o sporire a cantităţii de bunuri oferite. Expresia analitica a legii S(functia S): sau in expresie algebrica unde a-const, V S per P=0, iar b panta curbei S(indica gradul de sensibilitate a S la modif P).

Atât oferta individuală, cât şi oferta de piaţă, afară de preţ, sunt influenţate şi de alţi factori, numiţi determinanţi:

Fisiere in arhiva (1):

  • Microeconomie.doc