Modele teste licență tranzacții comerciale internaționale

1. În epoca actuală dezvoltarea unei ţări este condiţionată de participarea la diviziunea mondială a muncii ce exprimă:

a) relaţiile ce se stabilesc între statele lumii în procesul dezvoltării producţiei şi comerţului internaţional;

b) procesul de specializare naţională în producţie a economiilor internaţionale;

c) adaptarea la potenţialul economic al statelor;

d) rolul ce revine fiecărui stat în circuitul de valori economice.

A

2. Factorii ce determină diviziunea mondială a muncii pot fi:

a) condiţiile economice din fiecare ţară;

b) gradul de dezvoltare economică şi socială;

c) tradiţiile culturale;

d) nivelul tehnic şi gradul de diversificare al aparatului productiv.

D

3. Cel mai important factor actual de dinamizare al economiei mondiale şi de influenţare a diviziunii mondiale a muncii este considerat:

a) condiţiile naturale din fiecare ţară;

b) tradiţiile economice;

c) mărimea teritoriului;

d) revoluţia tehnico-ştiinţifică.

D

4. Organismele internaţionale clasifică exportul ca structură în:

a) materii prime şi produse manufacturate;

b) produse de bază şi produse manufacturate;

c) produse alimentare şi produse chimice;

d) combustibili şi maşini , utilaje şi mijloace de transport.

B

5. În anii ’90, ponderea produselor de bază şi a celor manufacturate în structura exportului mondial se prezenta în jurul următoarelor procente:

a) 64% produse de bază şi 36% produse manufacturate;

b) 25% produse de bază şi 75% produse manufacturate;

c) 75% produse de bază şi 25% produse manufacturate;

d) 36% produse de bază şi 64% produse manufacturate.

B

6. În prezent curentele schimburilor comerciale internaţionale înregistrează următoarele fluxuri:

a) între ţările capitaliste dezvoltate ( N-S);

b) între ţările capitaliste dezvoltate şi ţările în curs de dezvoltare (N-N);

c) între ţările cu economie în tranziţie;

d) între ţările cu economie în tranziţie şi cele în curs de dezvoltare.

C

7. Care din următoarele afirmaţii consideraţi că sunt adevărate:

a) politica economică este o parte componentă a politicii comerciale;

b) politica comercială este o parte componentă a politicii economice;

c) politica economică vizează sfera comerţului şi a relaţiilor economice;

d) politica comercială vizează dezvoltarea economică pe termen lung a ţării.

B

8. Politica economică a ţărilor dezvoltate este orientată pe atingerea următoarelor obiective:

a) stabilizarea inflaţiei;

b) excedentarea balanţei de plăţi externe;

c) asigurarea unei creşteri economice susţinute;

d) menţinerea unui grad cât mai ridicat şi stabil a ofertei de forţă de muncă.

C

9. Funcţiile ce revin politicii comerciale sunt:

a) îmbunătăţirea raportului de schimb;

b) promovarea relaţiilor comerciale externe;

c) protejarea economiilor de schimb;

d) modificări în orientarea geografică a comerţului exterior.

B

10. Politica comercială îmbracă următoarele forme în plan teoretic:

a) autoritară

b) protecţionistă

c) liberală

B

11. Licenţele de import fac parte din categoria barierelor netarifare:

a) ce implică limitarea cantitativă directă a importurilor;

b) ce decurg din formalităţi vamale;

c) ce decurg din participarea statului în actul de comerţ;

d) ce decurg din standardele aplicate.

A

12. În categoria barierelor ce decurg din formalităţi vamale şi administrative privind importurile includem:

a) modalităţile concrete de evaluare a mărfurilor în vamă;

b) achiziţiile guvernamentale;

c) acordurile privind comercializarea ordonată a produselor;

d) prelevările variabile la import.

A

13. Măsurile bugetare de stimulare a exporturilor includ:

a) creditele la export;

b) primele valutare;

c) subvenţiile la export;

d) deprecierea monedei naţionale.

C

14. Creditul cumpărător face parte din următoarea categorie de măsuri:

a) bugetare;

b) fiscale;

c) financiar –bancare;

d) valutare.

C