Tranzacții

2 1 Strategii de pret functie de tipul pietei

Strategia de pret a unei firme este modelata de caracteristicile pietei pe care activeaza, caracteristici care depind fundamental de tipul de concurenta.

2.1.1 Formarea pretului in conditii de monopol

Intr-o situatie de monopol pe piata unui produs:

- firma de monopol poate decide asupra pretului si apoi, in functie de pret, va decide si asupra cantitatilor oferite

- pretul nu este dat de piata, in sensul modelarii lui de catre cerere si concurenta,

- strategia de baza a firmei este maximizarea profitului

- pretul se stabileste functie de nivelul productiei

Strategia de baza a firmei de monopol, prezentata mai sus poate fi temporar abandonata, functie de conjunctura, fiind inlocuita cu una din urmatoarele strategii alternative, bazata, de asemenea, pe modelarea cuplului cantitate – pret:

a) Maximizarea cifrei de afaceri, urmareste evitarea aparitiei concurentilor, preferind sa aiba profituri imediate, mai putin ridicate, uneori chiar pierderi.

b) Gestiunea la echilibru, se aplica atunci cand producatorul doreste sa-si creasca productia fata de eventuali concurenti, fara sa obtina pierderi. Strategia vizeaza vanzarea ultimelor cantitati, pentru a evita crearea stocurilor si se poate aplica si in cazul in care monopolul este administrat de stat.

c) Stabilirea pretului la nivelul costului marginal se aplica cand gestiunea la echilibru nu da rezultatele dorite sau cand monopolul este administrat de stat. Aceasta ii obliga pe producatori sa economiseasca resursele, deoarece prin pret se asigura acoperirea costului real al obtinerii bunurilor; de asemenea ofera posibilitatea de diferentiere a preturilor si tarifelor acelorasi produse sau servicii.

2.1.2. Formarea preturilor in situatia monopsonului

Monopsonul se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

- pretul produsului este o functie crescatoare de cantitatea ceruta, fiind endogen pentru consumator si exogen pentru producatori.

- un agent economic devine monopson atunci cand, pe piata unui bun omogen, exista un cumparator unic, in confruntare cu un mare numar de vanzatori;

- conditia de profit maxim este ca monopsonul sa se aprovizioneze cu acea cantitate de produse pentru care incasarea marginala a vanzarii propriilor produse sa fie egala cu costul marginal al productiei sale, adica determinarea incasarilor totale si anularea derivatei intai a profitului.

2.1.3. Formarea pretului in situatia concurentei monopolistice

Concurenta monopolistica se situeaza intre monopol si concurenta perfecta. Ea pastreaza toate premisele concurentei perfecte, in afara de una dintre acestea, omogenitatea produsului. Aceasta este inlocuita de diferentierea produsului, situatie in care cumparatorii au posibilitatea sa aleaga produsul pe care il doresc, iar vanzatorii pot sa-si impuna pretul, si chiar cantitatea. Intrucat produsele sau serviciile vandute de firmele monopolistice

concurentiale difera intr-o oarecare masura, fie din punct de vedere fizic, sau din punct de vedere al amplasarii firmei, fie datorita serviciilor, firmele au flexibilitate in ceea ce priveste pretul. In stabilirea propriului pret, firma monopolistica tine cont de pretul mediu

al celor mai apropiati concurenti. Daca firma considera ca este mai avantajos sa produca mai putin pentru a mari marja de profit, atunci va practica preturi mai ridicate decat media.

In cazul concurentei perfecte, restrictiile impuse pretului si volumului productiei sunt mai riguroase. Firmele isi maximizeaza profiturile pentru o cantitate de produse la care venitul marginal este egal cu pretul pietei.Aceasta regula se aplica si firmelor monopolistic concurentiale, numai ca,in cazul lor, curba cererii este descendenta, iar venitul marginal al unei unitati vandute suplimentar este mai mic decat pretul acesteia, deoarece pretul nou, mai mic, se aplica tuturor unitatilor vandute. Ca si monopolul,firma monopolistica concurentiala maximizeaza profiturile daca vinde o cantitate corespunzatoare punctului in care costul marginal este egal cu venitul marginal.

2.1.4.Formarea pretului in situatia oligopolului

Oligopolul este o forma a concurentei imperfecte caracterizata prin existenta unui numar mic de firme ce produc bunuri similare sau diferentiate, firme care, datorita ponderilor ce le detin in ansamblul ofertei,reusesc sa influenteze formarea pretului in scopul maximizarii profiturilor. Piata oligopolista are doua trasaturi importante: incertitudinea si interdependenta. Pe acest tip de piata, preturile sunt fixate de intreprinderi, ele fiind

numite si “preturi administrate”. Strategiile ce pot fi utilizate de firme pe piata caracterizata de concurenta tip oligopol sunt:

- maximizarea profitului,

- concurenta deschisa sau “razboiul preturilor”,

- concurenta prin produse.

Firmele existente pe piata oligopolista folosesc ca obstacole la intrarea pe piata a noilor concurenti. Maximizarea profitului unit se bazeaza pe doua ipoteze: