Turism Rural

1.Itroducere in TRChiar dacă o definiţie a turismului rural ar putea părea ca fiind foarte simplă – acea formă de turism practicată în spaţiile rurale – problema delimitării, definirii turismului rural este, totuşi, ceva mai complexă, cel puţin din câteva considerente:

- Turismul urban nu se limitează strict la ariile urbane, pătrunzând adesea şi în cele rurale;

- Spaţiile rurale ca atare sunt greu de definit, criteriile folosite în diferite ţări fiind extrem de variate;

- Gradul de ruralitate este atât o problemă de ordin tehnic, cât şi una de ordin emoţional: nu orice activitate turistică desfăşurată într-o arie rurală reprezintă turism rural;

- Există mai multe tipuri sau varietăţi de turism rural, fiind o activitate cu mai multe faţete;

- Regiunile rurale înseşi cunosc un proces de schimbare sub impactul dezvoltării pieţelor globale, comunicaţiilor şi telecomunicaţiilor, precum şi al fluxurilor populaţiei etc.

2)Caracteristicile turismului rural:

Turismul rural poate fi privit ca acel tip de turism care întruneşte următoarele caracteristici:

• Este desfăşurat în localităţi rurale;

• Este rural din punct de vedere funcţional, adică este constituit din trăsăturile caracteristice lumii rurale: mici întreprinderi, spaţii deschise, contactul cu natura şi lumea naturală, moşteniri culturale, societăţi şi practici tradiţionale;

• Este rural ca scară, adică posedă dimensiuni reduse, în termeni, clădiri, aşezări, precum şi fluxuri;

• Are caracter tradiţional, crescând încet şi organic, în strânsă legătură cu familiile locale;

• Este, de regulă, controlat local şi dezvoltat pentru îmbunătăţirea comunităţilor locale pe termen lung;

• Este variat, corespunzător complexităţii mediului rural.

3)Definiţii ale turismului rural

Privit în ansamblu, turismul rural include o paletă largă de modalităţi de cazare, de activităţi, evenimente, festivităţi, sporturi şi distracţii, toate desfăşurându-se într-un mediu tipic rural. Cu toate acestea, o definiţie a termenului de turism rural unanim recunoscută se confruntă cu numeroase probleme.

Definiţia dată de Legea Turismului Republicii Moldova (nr. 798 - XIV) din 11.02.2000 stipulează că turismul rural este o formă a turismului care se desfăşoară în mediul rural, orientată spre utilizarea resurselor turistice locale (naturale, culturale etc.), cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor locale, gospodăriilor ţărăneşti, de fermier etc. Considerăm definiţia pertinentă şi acceptabilă.

După J.W. Kloeze, turismul rural este un concept care include toate activităţile turistice care se desfăşoară în mediul rural.

O alternativă la definiţiile de mai sus ne furnizează P. Nistureanu: “Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală şi care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural şi uman”.

După D. Matei turismul rural include o serie de activităţi, servicii, amenajări oferite de fermieri, ţărani şi locuitori din mediul rural pentru a atrage turişti în zona lor, fapt ce generează venituri suplimentare pentru afacerile lor.

Aşadar, considerăm că turismul rural este o formă de turism care se desfăşoară în mediul rural şi care presupune valorificarea resursele turistice locale, participarea turiştilor la diferite activităţi tradiţionale locale şi cazarea şi alimentarea acestora în structuri de primire turistică specifice (pensiuni turistice, pensiuni agroturistice, gospodării ţărăneşti etc.). Turismul rural constituie o alternativă a turismului tradiţional, clasic, desfăşurat în staţiuni şi centre turistice, precum şi a ofertei turistice “standard” – de tip industrial.

4. Semnificaţia conceptului de turism rural în diferite ţări europene

Termenul de turism rural are sensuri diferite în ţări diferite.

În Finlanda, de exemplu, înseamnă de obicei închirierea unor cabane sau oferirea de servicii în mediul rural tip hrană sau transport.

În Ungaria este utilizat termenul de “turism la sat”, indicând că singurele activităţi şi servicii oferite în sate sunt incluse în acest tip de turism, respectiv: cazare la preţuri mici, implicarea în activităţi agricole sau alte tipuri de activităţi locale.

În Slovenia cea mai importantă formă de turism rural este turismul la ferme al diferitelor familii, unde oaspeţii locuiesc fie cu familia de fermieri, fie în casele de oaspeţi, dar vizitează ferma pentru a lua masa sau pentru a explora curtea fermei.

În Olanda turismul rural înseamnă în special cazarea la ferme unde majoritatea serviciilor oferite sunt legate de rute cum ar fi: ciclismul, plimbările cu caii.

În Grecia turismul rural înseamnă cazare în camere mobilate în stil tradiţional, cu mic dejun tradiţional – de multe ori preparat din produse realizate în casă.

Studiile efectuate asupra turismului rural în cele 12 ţări ale Uniunii Europene (înaintea aderării Austriei, Finlandei şi Suediei) arată o foarte mare lipsă de potrivire între conceptele referitoare la noţiunea de turism rural proprii fiecărei ţări. Unele ţări (Spania şi Portugalia) reduc turismul rural la agroturism, altele (Anglia) îl extind asupra întregului spaţiu rural din afara oraşelor sau chiar, şi asupra regiunilor montane (Italia).

După importanţa intervenţiilor statului în dezvoltarea turismului rural există ţări slab intervenţioniste (Germania şi Anglia), ţări intervenţioniste (Franţa, Italia sau Belgia) şi ţări puternic intervenţioniste (Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania).

5. Relaţia turism rural – agroturism – agricultură

Turismul rural este una din principalele priorităţi ale dezvoltării turismului în multe ţări europene. Republica Moldova nu trebuie să facă excepţie: turismul în general care include şi pe cel rural trebuie să devină un factor al dezvoltării economice, care să-şi propună dezvoltarea turismului în mediul rural în strânsă legătură cu economia locală, în mod special cu agricultura.