Cultura plantelor medicinale 2

2.1. Recoltarea

Indiferent de organul care se recolteazǎ, este recomandat ca moment optim pentru recoltare vremea uscatǎ, cu soare, exceptând recoltarea plantelor conţinând uleiuri volatile.

Pentru obţinerea unor produse de calitate superioarǎ este necesarǎ respectarea unor elemente obligatorii privind recoltarea plantelor medicinale:

1. Recoltarea plantelor medicinale din flora spontanǎ trebuie fǎcutǎ din zone nepoluate, cât mai îndepǎrtate de unitǎţi industriale, aşezǎminte omeneşti şi cǎi de acces dintre localitǎţi (margini de drumuri, cǎi ferate, şosele etc.).

2. Cunoaşterea organului de plantǎ cu conţinutul cel mai ridicat în substanţe active (rǎdǎcini, rizomi, pǎrţi aeriene, scoarţǎ, frunze, flori, fructe, seminţe).

3. Alegerea momentului optim de recoltare este condiţionatǎ de stadiul de vegetaţie a plantelor (înainte de înflorire, în stadiul de boboc, în timpul înfloririi etc.) şi de anotimp. Foarte importantǎ este şi alegerea perioadei din zi şi a condiţiilor meteorologice când se face recoltarea. În general, plantele medicinale se recolteazǎ pe timp uscat, dimineaţa dupǎ ce s-a ridicat roua sau dupǎ amiaza, pânǎ la apusul soarelui. Plantele medicinale conţinând uleiuri volatile se vor recolta în special pe timp noros sau dimineaţa, înainte de rǎsǎritul soarelui.

4. Alegerea metodei cele mai corecte de recoltare, în special pentru protecţia plantelor medicinale perene şi pentru asigurarea perpetuǎrii speciei la recoltare.

În cazul recoltǎrii organelor subterane sau a plantelor întregi este necesarǎ lǎsarea în zona respectivǎ a unui numǎr suficient de plante, care sǎ asigure materialul de înmulţire pentru anii viitori.

La recoltarea florilor sau a pǎrţilor florale cu frunze se utilizeazǎ foarfeci, cu ajutorul cǎrora se taie numai organele respective, fǎrǎ a periclita sǎnǎtatea plantei.

Recoltarea mugurilor este indicat sǎ se facǎ din pachetele de exploatare forestierǎ de primǎvarǎ de pe arborii doborâţi. Chiar şi în cazul valorificǎrii fructelor este necesarǎ lǎsarea unui numǎr suficient de fructe care sǎ asigure perpetuarea speciilor.

Pǎrţile subterane ale plantelor adicǎ rǎdǎcinile (Radix), rizomii (Rhizoma),

bulbii (Bulbus) şi tuberculii (Tubera) se recolteazǎ primǎvara timpuriu, înainte de formarea mugurilor sau lǎstarilor vegetativi sau toamna târziu, dupǎ veştejirea frunzelor aeriene.

La recoltarea acestor organe subterane ale plantei, datoritǎ lipsei pǎrţilor aeriene (tulpini, frunze, flori), se pot ivi cele mai multe confuzii. Deci se va acorda o atenţie deosebitǎ identificǎrii botanice a speciilor respective.

Pǎrţile aeriene (Herba) ale plantei se recolteaza, de obicei, cu puţin înainte de înflorirea completǎ sau în timpul înfloririi. Momentul optim de recoltare a plantelor în acest caz este foarte diferit, în funcţie de specie, altitudine şi zona geograficǎ unde creşte planta. Recoltarea se face manual, cu foarfeca sau cu secera şi în niciun caz prin smulgere. De exemplu specia Centaurium umbellatum Gilib. (Fierea pǎmântului) este din ce în ce mai rarǎ, pe cale de dispariţie, datoritǎ faptului cǎ se recolteazǎ uneori fǎrǎ a se lǎsa mǎcar câteva exemplare pentru a se înmulţi prin seminţe.