Cultura plantelor medicinale 5

Aloe arborescens L. Aloe

Convallaria majalis L. Lǎcrǎmioare, Mǎrgǎritǎrel

Cynara scolymus L. Anghinare

Digitalis lanata Ehrh Degeţel lânos

Digitalis purpurea L. Degeţel roşu

Hyoscyamus niger L. Mǎselariţǎ

Melissa officinalis L. Roiniţǎ

Plantago lanceolata L. Pǎtlagina îngustǎ

Salvia officinalis L. Jaleş

Urtica dioica L. Urzica, Urzica mare

1. Aloe arborescens L. (Aloe)

Specie decorativǎ de origine africanǎ, Aloe se cultivǎ în ghivece în apartamente şi vitrine. Din frunzele cu vârsta de 2 – 3 ani, se preparǎ remedii casnice utilizate în diverse boli cronice, având efect tonic şi de creştere a poftei de mâncare.

2. Convallaria majalis L. (Lǎcrǎmioare, Mǎrgǎritǎrel)

Specie perenǎ, cu rizom orizontal, cilindric, articulat şi ramificat, din care se dezvoltǎ în primii doi ani 1 – 3 frunze, iar în urmǎtorii şi tulpina floriferǎ. Frunzele sunt lungi de 10 – 20cm, late de 5 – 6 cm, având formǎ alungit elipticǎ şi nervura arcuitǎ. Din tulpina înaltǎ de 15 – 20cm, se dezvoltǎ 5 – 15flori albe, aplecate în jos, globuloase, cu 5 lobi mici recurbaţi, frumos mirositoare, formând un racem unilateral. Fructele sunt bace roşii.

Principii active: - glicozide sterolice – au acţiune cardiotonicǎ, medicamentele fabricate din aceastǎ plantǎ se prescriu în caz de intoleranţǎ faţǎ de digitalice sau în pauzele interdigitalice (Digitalis sp.).

3. Cynara scolymus L. (Anghinare)

Specie perenǎ, viguroasǎ, cu rǎdǎcini cǎrnoase, Anghinarea dezvoltǎ în primul an mai multe frunze penate cu peţiolul cǎrnos, argintii şi lipsite de spini. Tulpina este înaltǎ de 150 – 180cm, ramificatǎ, cu frunze penate, în vârful fiecǎrei ramuri dezvoltându-se un antodiu mare, cu diametrul de 8cm, cu flori violacee. Fructele sunt achene alungit-ovale.

Principii active = polifenoli si flavone cu acţiune hepato-protectoare, diureticǎ, antibioticǎ şi de mobilizare a colesterolului.

Uz intern: - ceai din frunze uscate şi mǎrunţite (2 – 3 linguriţe la 500ml apǎ – infuzie), consumat pe nemâncate în douǎ reprize, seara şi dimineaţa.

- medicamente – Anghirol soluţie şi drajeuri – administrat în funcţie de prescripţia medicului.

- bǎuturi alcoolice tonice;

-   - în arta culinarǎ se pot folosi receptaculul cǎrnos şi partea inferioarǎ a solzilor.

4. Digitalis lanata Ehrh (Degeţel lânos)

Specie bienalǎ sau perenǎ, cu rǎdǎcina pivotantǎ, în primul an dezvoltǎ o rozetǎ de frunze bazale, alungit lanceolate, cu marginea slab ondulatǎ sau uşor dinţatǎ, apoi în anul al doilea (în stadiul generativ) se dezvoltǎ o tulpinǎ simplǎ, înaltǎ pânǎ la 2m, de culoare mov închis. Frunzele tulpinale sunt eliptice sau lanceolate, fǎrǎ peţiol, dispuse altern. Florile sunt hermafrodite şi au caliciul pubescent, alcǎtuit din 5 sepale lanceolate de lungimea corelei, iar corola este alb-gǎlbuie, de cca. 3cm, tubuloasǎ şi bilabiatǎ, labiul superior fiind scurt, obtuz, bilobat, iar cel inferior fiind trilobat. Androceul este format din 4 stamine, din care douǎ mai mici. Axul floral, bracteele şi caliciul sunt pubescente (alb-lanate). Fructul este o capsulǎ.

Întrebuinţare :

Principii active : = lanataglicozide sau lanatozide (1,5 – 1,8%), cu acţiune cardiotonică.

Uz intern : Frunzele nu se utilizează ca atare, ci sunt materie primă pentru obţinerea la scară industrială a unor medicamente cu acţiune cardiotonică (Lanatosid C, Nidacil, Digoxin).