Recunoașterea principalilor dăunători din ordinul thysanoptera

Ordinul Thysanoptera Linné, 1758 (Physapoda Burmeister, 1838) cuprinde aproximativ 4500 de specii de insecte de talie foarte mică – sub 1 mm, rar mai mari, cu aparat bucal adaptat pentru înţepat şi supt şi aripi caracteristice.

Capul este hipognat, prezentând ochi compuşi mari, proeminenţi.

Formele nearipate nu prezintă oceli, care sunt prezenţi însă la formele aripate. Ochii compuşi sunt bine dezvoltaţi iar antenele scurte, au articolele caracteristice.

Piesele aparatului bucal sunt asimetrice, deoarece de obicei mandibula dreaptă este redusă, iar această asimetrie a aparatului bucal atrage după sine asimetria întregului cap.

Picioarele sunt scurte, cu tarsele mono sau biarticulate; ultimul articol tarsal prezintă o veziculă adezivă care poate fi retractată în interior atunci când insecta nu se deplasează pe suprafeţe netede.

Aripile thysanopterelor sunt caracteristice: alungite, foarte înguste şi prevăzute pe margini cu franjuri lungi – peri sau cili - care le măresc suprafaţa portantă.

Nervaţiunea este redusă, de la patru nervuri la unele specii până la una singură la altele.

La multe specii apar atât forme aripate cât şi forme nearipate. Abdomenul este alcătuit din 11 segmente, şi are aspect alungit.

Unele din speciile de thysanoptere prezintă ovopozitor cu valve (Fig. 2.1) - subordinul Terebrantia, altele au ovopozitorul tubular – subordinul Tubulifera.

Subordinul Terebrantia include specii de thysanoptere care în afara ovopozitorului femelei prezintă peri de dimensiuni reduse pe aripi, iar nervurile sunt prezente atât pe aripile anterioare (care pot avea una sau mai multe nervuri longitudinale care ating marginile şi apexul) cât şi pe cele posterioare (unde există cel mult o nervură longitudinală incompletă).

Pe marginea posterioară aripile prezintă cili, înlocuiţi la unele specii cu peri pe aripile anterioare.