Metode Moderne de Investigare a Polimerilor

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest laborator prezinta Metode Moderne de Investigare a Polimerilor.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 3 fisiere pdf de 3 pagini (in total).

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Alte Domenii

Extras din document

Lucrarea de laborator nr 1

DETERMINAREA CINETICII DE RETICULARE LA O RASINA EPOXIDICA

PRIN CALORIMETRIE DIFERENTIALA DE BALEIAJ (DSC)

Calorimetria diferentiala de baleiaj (DSC) este o metoda foarte folosita pentru studiul termic

al polimerilor. Ofera informatii valoroase despre schimbarile care au loc in polimer o data cu

cresterea temperaturii, asa - numitele tranzitii de faza, care implica o schimbare în modul de

aranjare a particulelor ce alcatuiesc faza si o modificare a proprietatilor termodinamice ale

substantei. Cele 3 tipuri de faze sunt: cristalina, lichida (amorfa) si gazoasa. In majoritatea

cazurilor polimerii sunt în faza amorfa, care, la randul ei, este împartita în 3 substari: sticloasa,

înalt-elastica si fluid-viscoasa.

DSC studiaza efectele termice asociate tranzitiilor de faza si reactiilor chimice în functie

de temperatura.

Astfel, prin DSC se poate determina temperatura de topire, respectiv de cristalizare, precum

si temperatura de tranzitie vitroasa (Tg). Tg corespunde trecerii unui material amorf din faza

sticloasa în faza înalt-elastica.

DSC se mai utilizeaza pentru determinarea caldurii de reactie si in consecinta pentru

determinarea gradului de avansare a unei reactii. De exemplu la reticularea polimerilor

termoreactivi se poate estima evolutia gradului de reticulare.

Principiul de functionare al DSC

Calorimetrul consta într-un cuptor, în care se gasesc 2 suporti pe care se pozitioneaza doua

creuzete: referinta si cel cu proba. Referinta este de obicei un creuzet (capsula) gol, de acelasi tip

cu cel în care se afla proba (forma, dimensiuni, material). Sub fiecare suport se gaseste o rezistenta

pentru încalzire si un senzor de temperatura.

Calorimetrul este conectat la un calculator prin care se controleaza viteza de incalzire

aplicata ambelor creuzete (referinta si proba). Datorita prezentei polimerului, creuzetul cu proba va

trebui sa primeasca mai multa caldura pentru a avea aceeasi crestere în temperatura precum

referinta (creuzetul gol). Aceasta cantitate de caldura suplimentara este masurata în timpul unui

experiment DSC. Odata cu cresterea temperaturii, cantitatea de caldura suplimentara necesitata de

proba difera, în functie de procesele/transformarile ce au loc.

De obicei, analizele sunt efectuate în atmosfera inerta (azot, argon) pentru a evita reactiile ce

ar putea avea loc între polimerul studiat si atmosfera din cuptor (oxidari).

Rezultatul dat de DSC este diferenta dintre fluxurile de caldura între esantion si referinta, în

functie de temperatura.

Fluxul de caldura mai mare sau mai mic, difera pentru probe in functie de proces: exotermic

sau endotermic. De exemplu, o proba care se topeste devenind lichida necesita un debit mai mare de

caldura pentru a-i creste temperatura. Pentru procese precum cristalizarea, este necesar un flux de

caldura mai mic pentru a ridica temperatura probei deoarece procesul este exoterm. Astfel, prin

observarea diferentei fluxului de caldura dintre proba si talerul de referinta, calorimetrele

diferentiale de baleiaj sunt capabile sa masoare cantitatea de caldura degajata sau absorbita de

material in timpul tranzitiilor.

Fisiere in arhiva (3):

  • L1_determinare cinetica de retic prin DSC.pdf
  • L2_determinare stab termice si cont de ag ranfors prin TGA.pdf
  • L3_determinare Tg la polimeri prin DMA.pdf

Alte informatii

contine 3 laboratoare