Evaluarea coloanei vertebrale

Date anatomice si biomecanice

Coloana vertebrală este alcatuita din 33-34 de vertebre (7 cervicale, 12 toracale, 5 lombare, 5 sacrale, 4-5 coccigiene). Primele 3 regiuni sunt constituite din vertebre adevărate (formate din corpi, are si pediculi), iar ultimele două regiuni din vertebre false.

Vertebrele se articulează intre ele prin intermediul a doua tipuri de articulații:

1.Articulatii adevarate: discovertebreale, articulatiile proceselor articulare

2. Articulatii false: articulatiile lamelelor vertebrale, a proceselor spinoase, a proceselor transverse.

Articulatiile discovertebrale sunt simfize si unesc corpii vertebrali prin intermediul discurilor intervertebrale. Acestea sunt formatiuni fibrocartilaginoase ce adera la platourile corpilor vertebrali, fiind formate dn: inelul fibros, format din fibre de collagen, concentric doar in zona lombara si din nucleul pulpos, o masa de tesut cartilaginous situate in interiorul inelului fibros, format din cellule condrocitare, hidrofile, cu rol de perna pneumatic intre corpii vertebrali.

Stabilitatea acestor articulatii este data de ligamentele:

- Ligamentul longitudinal anterior - limiteaza extensia coloanei.

- Ligamentul longitudinal posterior - limiteaza flexia coloannei.

Articulatiile proceselor spinoase sunt sindesmoze, mijloacele de unire sunt reprezentate de ligamentele:

- Ligamentele interspinale - limiteaza flexia si rotatia coloanei;

- Ligamentele supraspinale - limiteaza flexia si rotatia coloanei;

- Ligamentul nucal - se gaseste doar in regiunea cervical, fiind omologul celor doua enumerate anterior, constituind un support pentru insertia musculaturii extensoare paravertebrale cervical. Limiteaza flexia si rotatia coloanei cervicale.

Articulatiile unciforme ( intre procesele articulare) sunt de tip zigapofizar, unind apofizele articulare inferioare ale vertebre de deasupra cu cele superioare ale vertebrei de dedespt.

Dintre mijloacele de unire cunoscute , la acest nivel este prezenta doar capsula articulara, laxitatea sa depizand de regiune ( in zona cervical mobilitatea este maxima, deci capsulele vor fi mail axe).

Articulatiile lamelelor vertebrale sunt sindesmoze, mijloacele de unire fiind reprezentate de ligamentul galben care contribuie la:

- Reducerea coloanei in pozitie anatomica, dup ace in prealabil a fost flectata;

- Limitarea flexiei coloanei;

- Mentinerea coloanei in pozitie vertical.

Articulatiile proceselor transverse sunt sindesmoze, mijloacele de unire fiind formate din ligamentele intertransverse.

Miscarile la nivelul:

a) Colanei cervical :

- Flexia - ducerea barbiei inspre stern;

- Extensia - ducerea occiputului inspre coloana;

- Inclinarea lateral - apropierea urechii de acromion;

- Rotatia - miscare ce se executa in jurul unui ax transversal ce trece prin mijlocul discurilor intervertebrale.

b) Coloanei vertebrale pe ansamblu:

- Flexia - aplecarea inainte;

- Extensia - aplecarea inapoi;

- Inclinarea laterale - aplecarea trunchiului inspre dreapta sau stanga;

- Rotatia - miscarile ce se executa in jurul unui ax transversal ce trece prin mijlocul discurilor intervertebrale.

Articulatia sacro-iliaca asigura jonctiunea dintre coloana vertebrala si centura pelvina, avand rol foarte important in transmiterea greutatii catre membrul inferior in timpul deplasarii

Suprafetele articulare sunt reprezentate de sacrum si osul iliac.

Mijloacele de unire sunt alcatuide de capsula articulara si ligamentele :

- Sacro-iliace anterioare;

- Sacroiliace interosoase - cel mai important mijloc de stabilizare a articulatiei;

- Sacro-iliace posterioare.

Miscarile posibile la acest nivel sunt de nutatie si contranutatie (bascularea anterioara si posterioara a sacrului).