Biochimie

1. INTRODUCERE

Celula este compusă din trei părţi importante: membrana celulară, citoplasma şi nucleul. Citoplasma reprezintă materia organică complexă care umple spaţiul dintre membrana celulară şi nucleu. Citoplasma conţine toate substanţele chimice vitale: apă, săruri, ioni, zaharide, o mare cantitate de enzime şi proteine. In citoplasmă au loc în permanenţă reacţiile biochimice ale metabolismului celular care asigură reânnoirea constantă a tuturor constituenţilor moleculari şi celulari, una dintre reacţiile cele mai importante ale citoplasmei fiind sinteza proteică.

Conţinând o însemnată cantitate de proteine citoplasma celulară va avea o serie de proprietăţi specifice proteinelor.

Proteinele sunt compuşi macromoleculari formaţi prin reacţii de condensare între aminoacizii fundamentali.

Un amino acid este un compus organic care are în molecula două tipuri de funcţiuni organice functiunea carboxil (acid organic) –COOH şi functiunea amino ( cu caracter bazic) -NH2. Prin urmare aminoacizii sunt substanţe cu caracter amfoter, adică prezintă atât proprietăţi chimice specifice acizilor cât şi proprietăţi chimice specifice bazelor. Din acest motiv molecula unui aminoacid se găseşte în stare amfiionică prin neutralizarea reciprocă a celor două funcţiuni

Acidul α amoni propionic (Alanina)

Acidul βamino butiric

Caracterul amfoter al amonoacizilor este pus în evidenţă prin reactia acestora cu acizii şi bazele.

• Astfel, fie reacţia cu acidul clorhidric

Acidul β amino butiric + acid clorhidric clorura acidului β amino butiric

Prin urmare dacă într-o soluţie care conţine un amino acid se introduce un

acid pHul soluţiei nu se va modifica întru-cât acidul va fi consumat în reacţie cu gruparea amino (bazică).

• Reacţia cu hidroxidul de sodiu

Acidul α amino propionic + hidroxid de sodiu sarea de sodiu a acidului α amino propionic

În mod similar, la introducerea unei baze tari în soluţia unui amonoacid pH nu va creşte spre valori alkaline deoarece baza va reacţiona cu gruparea carboxil.

Soluţiile care au proprietatea de a menţine pH-ul constant la adăugarea unor cantităţi de acid sau baza se numesc SOLUŢII TAMPON.

Aceeaşi proprietate de soluţie tampon o întâlnim şi la soluţiile de proteine şi la citoplasma celulară.

2. PRINCIPIUL METODEI

Punerea în evidenţă a caracterului tampon al citoplasmei celulare se realizează prin titratrea pH metrică a unei soluţii de citoplasmă sintetică cu solutii diluate de acid clordiric respectiv hidroxid de sodiu.

3. MATERIALE SI METODA

3.1. Materiale eprubete, pahare berzelius, soluţie de tampon anorganic, solutie de citoplasma sintetică, hârtie de pH, soluţie HCl 0,3 N

3.2. Metoda de lucru

1. Etichetaţi trei eprubete (1, 2 şi 3)

2. Umpleti până la jumătate astfel:

• eprubeta 1: apa;

• eprubeta 2: solutie de electrolit anorganic;

• eprubeta 3: citoplasmă sintetică

3. Utilizaţi hârtia de pH pentru determinarea pH-ului din fiecare eprubetă. Scufundati aprozimativ 1 cm banda de hârtie pH în fiecare eprubetă. Citiţi pH-ul comparând culoarea cu capacul cutiei hârtiei de pH. Treceţi rezultatele in tabelul 1 la rubrica “pH inainte de acid”.