Fiziologie Animala

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest laborator prezinta Fiziologie Animala.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 19 pagini .

Profesor: Sarbu Ion

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Biologie

Extras din document

MODELUL ANIMAL ÎN EMBRIOLOGIE

Noţiunea de model animal

• modelul este un standard, în cazul dezvoltării embrionare, studiul dezvoltării celorlalte organisme înrudite se face prin comparaţie cu modelul.

• în embriologia animală există un număr de animale care sunt considerate modele de studiu:

• Cenorhaptites elegans vierme cu dimensiunile de 1 mm, care poate fi uşor manipulat şi necesită suprafeţe mici pentru creştere. Din punct de vedere al embriologilor este un exemplu tipic pentru studiul dezvoltării în mozaic (au un număr fix de celule somatice 959, ciclul de viaţă este de două-trei zile, are un număr cunoscut de gene estimat la 17.800).

• Xenopus laevis amfibian anur care este folosit în embriologie pentru: studiul stadiilor timpurii ale dezvoltării, etapele timpurii ale determinismului celular, model de organogeneză şi formare a corpului. Pentru biologia celulară Xenopus laevis se poate folosi la studiul: replicării cromozomilor, componentelor ciclului celular, citoscheletului şi a căilor de transmitere a semnalului.

• Xenopus tropicalis o altă specie a genului Xenopus care este folosită ca sistem complementar în studiul lui Xenopus laevis.

• Gallus domesticus un model complementar pentru studiul dezvoltării la mamifere. Pe acest model se pot studia: transferul de gene mediate de retrovirusuri, dezvoltarea membranelor embrionare, neurogeneza, dezvoltarea axelor embrionare, somitogeneza, asimetria embrionară dreapta-stânga, dezvoltarea integumentului etc.

Tabele stadiale ale dezvoltării speciilor

• descriu dezvoltarea speciei de la ou până la juvenil,

• la baza stabilirii stadiilor stau fenomenele dezvoltării;

• stadiile sunt stabilite în funcţie de condiţiile de creştere ale speciei (temperatură, lumină, hrană);

• prezintă caracteristicile morfologice interne şi externe pentru fiecare stadiu de dezvoltare;

• sunt mai multe pentru aceeaşi specie (diferă după autor).

STRUCTURA TESTICULULUI ŞI A SPERMATOZOIDULUI

Structura testiculului şi a spermatozoidului la om

• organe perechi,

• în afara organismului în scrot,

• învelit de tunica albugineea (ţesut conjunctiv dens),

• împărţit prin septe conjunctive în lobi, fiecare lob conţine un număr de tubi seminiferi,

• în regiunea superioară mediastinul (corpul lui Highmore) formată din ţesut conjunctiv (Fig.1).

Fig. 1 Structura testiculului la om, schemă

Structura tubului seminifer

• membrană bazală,

• epiteliu stratificat format din două tipuri de celule: celule germinale (mai multe rânduri), celule Sertoly înalte, mari fără capacitate de diviziune, dispuse cu regiunea largă pe membrana bazală (Fig.2).

Fig. Structura tubului spermatic, scheme

Fig.2 Structura tubului seminifer, schemă

Lichidul spermatic

• spermos gr.= sămânţă,

• aproximativ 3ml, format din secreţia tubilor seminiferi, vezicula seminală, prostată, glanda bulbouretrală,

• conţine: spermatozoizi, amino acizi, citraţi, enzime, flavine, fructoza, acid fosfataze, antigeni, galactaza, mucus stc,

• ph7,2, 20x10(6)spermatozoizi/ml, (oligospermie, azoospermie, aspermie),

• culoare albă cenuşie sau galbenă la depunere după 40 min. devine incoloră prin lichefiere.

Fisiere in arhiva (1):

  • Fiziologie Animala.doc

Alte informatii

LUCRARI PRACTICE PT ANUL 2 SEM 1-BIOLOGIE