Piața bursieră internațională

În baza Legii nr. 52∕1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, o dată cu apariţia instituţiei de reglementare şi supraveghere – Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) – şi a pieţei în sine – Bursa de Valori Bucureşti (BVB) – s-a instaurat de facto piaţa românească de capital.

Cea mai importantă modificare a legislaţiei în domeniu s-a produs în anul 2002, când s-a adoptat un pachet de legi care îşi propune armonizarea cu legislaţia europeană. Dintre acestea menţionăm OUG nr. 28∕2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobată prin Legea nr. 525∕2002 care stabileşte noul cadru în care se desfăşoară activitatea pieţei de capital în România. Dintre modificări menţionăm:

- Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare îşi extinde atribuţiile şi competenţele şi asupra burselor de mărfuri, numărul membrilor CNVM crescând de la cinci la şapte. CNVM devine singura instituţie abilitată cu investigarea şi anchetarea oricărui abuz pe piaţa de capital;

- se introduce pentru prima dată noţiunea de pieţe reglementate, care face o diferenţiere clară între bursele de valori, constituite ca instituţii de interes public (o uşoară nuanţare faţă de instituţia publică prevăzută în Legea nr. 52∕1994), şi celelalte pieţe reglementate organizate ca societăţi comerciale pe acţiuni. Se impune pieţei RASDAQ transformarea într-una dintre categoriile de piaţă reglementată prevăzute de lege;

- Bursa de Valori Bucureşti şi-a pierdut unele dintre competenţele pe care le avea în exclusivitate, ca aceea de suspendare a tranzacţiilor, care până la OUG nr. 28∕2002 era la latitudinea directorului general al BVB, sau aceea de stabilire a taxelor şi comisioanelor, care ţinea de comitetul bursei;

- sunt stabilite condiţiile de autorizare a organismelor cu puteri de autoreglementare (OAR). Faptul că se precizează că bursele de valori pot fi învestite de CNVM cu asemenea puteri reprezintă o noutate faţă de Legea

nr. 52∕1994, unde caracterul de OAR al bursei era implicit, şi nu explicit.

Principalele elemente caracteristice ale pieţei de capital sunt arătate în

figura 1.

Figura 1

Elementele caracteristice ale pieţei de capital

2.1.5 Cele două tipuri de pieţe de titluri de valoare

a) Piaţa primară de capital

Piaţa primară sau piaţa noilor emisiuni este acea piaţă pe care are loc transferul iniţial de bani de la investitori către firme, o dată cu emiterea de acţiuni. Prima vânzare a valorilor mobiliare emise se realizează în cadrul pieţei primare, caracterizate prin existenţa unui singur vânzător, respectiv emitentul valorilor mobiliare. Ea se face de regulă la un preţ unic de vânzare a valorilor mobiliare. Întrucât contravaloarea acţiunilor nu este rambursată, firmele obţin un împrumut perpetuu.

Piaţa primară are rolul de plasare a emisiunilor de titluri mobiliare, pentru atragerea capitalurilor disponibile pe termen mediu şi lung atât pe pieţele interne de capital, cât şi pe pieţele internaţionale. Deţinătorii de capital sunt în general cunoscuţi, oferind emitentului de titluri de valoare posibilitatea să ia contact direct cu investitorii, obţinând resursele financiare de care are nevoie. Asemenea plasamente private sunt relativ rare, majoritatea emitenţilor făcând apel la economiile publice, prin utilizarea resurselor bancare.

Mijloacele prin care o societate comercială poate obţine fonduri – fie prin majorarea capitalului social, fie prin atragerea unui împrumut – sunt oferta publică de vânzare şi plasamentul privat. Astfel, când o firmă este „lansată“ („floated“) la o bursă de valori, capitalul procurat provine de la o piaţă publică. Noile emisiuni de acest fel mai sunt denumite uneori ofertări publice iniţiale (initial public offerings – IPOs). Dacă o firmă doreşte să fie lansată, ea trebuie să îndeplinească anumite criterii financiare. O dată ce o firmă a fost lansată la bursă, ea este trecută pe lista oficială sau principală, devenind astfel „listată“.

b) Piaţa secundară de capital

O dată puse în circulaţie titlurile mobiliare prin emisiunea pe piaţa primară, acestea fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa secundară. Existenţa acestui tip de piaţă oferă posibilitatea deţinătorilor de acţiuni şi obligaţiuni să le valorifice înainte ca acestea să aducă profit (dividende sau dobânzi).

Piaţa secundară reprezintă în acelaşi timp modalitatea de a concentra în acelaşi loc investitori particulari sau instituţionali, care pot vinde sau cumpăra titluri mobiliare, având garanţia că acestea au valoare şi pot fi reintroduse oricând în circuit.

Piaţa secundară este şi expresia aproape perfectă a reglării libere a cererii şi ofertei de valori, fiind un barometru al nevoii de capital, dar şi al stării economice, sociale, politice şi militare a unei ţări.

Preţul la care se negociază titlurile mobiliare, ca expresie a cererii şi a ofertei, reprezintă echilibrul a doi factori opuşi: pe de o parte maximizarea rentabilităţii unei acţiuni sau obligaţiuni, iar pe de altă parte minimizarea riscului pe care îl implică orice titlu, ambele referindu-se la dividendele sau dobânzile ce revin la sfârşitul anului financiar şi la preţul de vânzare-cumpărare specific unui moment ulterior.

De menţionat este şi faptul că majoritatea afacerilor de pe pieţele de acţiuni din lume nu constau în noi emisiuni, ci se concentrează pe piaţa secundară, respectiv tranzacţionarea de acţiuni după momentul emiterii lor iniţiale. Dacă cineva care a cumpărat acţiuni ar păstra respectivele acţiuni aşteptând să încaseze dividendele aferente, nu ar mai exista o piaţă secundară.

Piaţa secundară de valori mobiliare în România are două componente: Bursa de Valori Bucureşti şi piaţa electronică RASDAQ.

2.1.6. Interdependenţa dintre piaţa financiară primară şi piaţa financiară secundară

Deşi aceste două pieţe au funcţii specifice, între ele există o strânsă interdependenţă. Astfel, de exemplu, în cazul pieţei obligatare, dobânda la obligaţiunile emise se adaptează în funcţie de preţul curent al obligaţiunilor, stabilit pe piaţa secundară. În funcţie de evoluţia cursului bursier al acţiunilor pe piaţă, societatea emitentă va avea dificultăţi (cursul bursier nu