Limbajul HTML

7. Limbajul HTML

7.1 Definirea limbajului.

HTML (Hypertext Markup Language) este un limbaj creat în scopul de a descrie, în mod text, formatul paginilor Web. Fişierele create în acest limbaj vor fi interpretate de navigatoare, care vor afişa paginile în forma dorită (cu texte formatate, liste, tabele, formule, imagini, hiperlegături, obiecte multimedia etc.).

Documentele HTML sunt documente în format ASCII şi prin urmare pot fi create cu orice editor de texte. Au fost însă dezvoltate editoare specializate care permit editarea intr-un fel de WYSIWYG (What You See Is What You Get), deşi nu se poate vorbi de WYSIWYG atâta vreme cât navigatoarele afişează acelaşi document oarecum diferit, în funcţie de platforma pe care rulează. Au fost de asemenea dezvoltate convertoare care permit formatarea HTML a documentelor generate (şi formatate) cu alte editoare. Evident, conversiile nu pot păstra decât parţial formatările anterioare, deoarece limbajul HTML este în permanenţă dezvoltare.

Aşa cum se poate deduce din numele limbajului, HTML descrie caracteristicile de format ale elementelor incluse prin procedee de marcare. Acestea pot fi asemănate intuitiv cu marcajele folosite în tipografie pentru a indica scrierea unui text cu un anumit tip de caractere. Fiecare element va fi introdus între două marcaje ("tags", în limba engleză) - de început şi sfârşit - (uzual) de forma <marcaj> </marcaj>. Caracterele speciale de delimitare a marcajelor "<", ">" permit deosebirea acestora de textul propriu-zis. De exemplu, pentru textele aldine (îngroşate), marcajul de început este <B> iar de sfârşit - </B>.

Referitor la legătura dintre procesoarele de documente uzuale şi limbajul HTML, mai trebuie menţionat faptul că ultimele versiuni ale editoarelor de documente oferă facilităţi de salvare în format HTML - de exemplu, Word, începând cu versiunea Microsoft Office '97. Mai mult, toate produsele incluse în această gamă dedicată biroticii (MS Office) oferă compatibilitate cu formatul HTML.

Procesele de standardizare şi de includere a comenzilor de marcare în fişierele HTML permit navigatoarelor să citească şi să formateze paginile Web, lucru foarte important în condiţiile în care ele conţin nu numai texte alb-negru, ci şi culori, imagini, hiperlegături, diverse obiecte. Practic, marcajele HTML asigură controlul asupra modului de afişare a obiectelor corespunzătoare în cadrul programelor de vizualizare a documentelor HTML - navigatoarele.

7.2 Structura elementelor limbajului HTML

Toate obiectele HTML sunt introduse între marcaje (TAG-uri) care le definesc. Majoritatea acestora sunt de forma <tip_obiect> (la început) şi </tip_obiect> (la sfârşit). Tipul standard al obiectului poate fi specificat cu majuscule sau minuscule, se recomandă totuşi utilizarea majusculelor, fiindcă astfel marcajele ies în evidenţă.

Tag-urile între aceste paranteze transmit comenzi către browser pentru a afişa pagina intr-un anumit mod. Unele blocuri prezintă delimitator de sfârşit de bloc, în timp ce pentru alte blocuri acest delimitator este opţional sau chiar interzis.

Majoritatea navigatoarelor permit vizualizarea paginii curente în formatul sursă HTML (forma pe care o interpretează pentru afişarea paginii). La interpretare, programele de navigare ignoră spatiile şi <Enter>-urile, aplicând formatarea specificată.

Există însă şi marcaje cu parametri; acestea au forma <tip_obiect param1=valoare1 param2=valoare2>. De exemplu, obiectele de tip imagine sunt introduse cu delimitatorul <IMG>, care are diverşi parametri. Pentru definirea hiperlegăturilor se foloseşte marcajul <A>, care are de asemenea parametri proprii.

Codurile de marcare HTML pot fi clasificate în următoarele categorii:

- marcaje de bază - cele care delimitează pagina / documentul HTML, titlul acesteia şi corpul paginii;

Anul I, Seria VI, Disciplina: Informatică Economică – Platforma de laborator nr. 7

2

- marcaje pentru structurarea documentului - care permit introducerea de subtitluri, paragrafe, linii de delimitare;

- marcaje pentru formatarea textului şi crearea listelor;

- marcaje pentru crearea hiperlegăturilor (hyperlinks);

- marcaje pentru introducerea de obiecte - tabele, formule, imagini sau obiecte multimedia preluate din fişiere, formulare.

Vom descrie în paragrafele următoare, elementele caracteristice fiecăreia din aceste categorii.

Pentru structurarea şi organizarea informaţiilor din paginile web se pot utiliza frame-uri (marcajul <FRAME>), prin care la un moment dat se afisează mai multe ferestre conţinând fiecare câte o pagină. Introducerea şi gestiunea frame-urilor se realizează foarte convenabil folosind editoarele HTML.

De menţionat faptul că în ultimele versiuni ale limbajului HTML şi ale browser-elor s-a introdus posibilitatea integrării, respectiv lansării în execuţie prin navigator, a unor aplicaţii. Acestea sunt scrise de obicei în limbajul Java, un limbaj cu caracteristici distribuite şi obiectuale, adaptat programării în Web; ele se numesc "applet"-uri şi se introduc în sursele HTML cu marcajul <APP> sau <APPLET>. Ultimele versiuni de editoare HTML permit introducerea interactivă a applet-urilor Java.

7.3 Primii Paşi în HTML

Înainte de a trece în revistă categoriile codului HTML, vom considera câteva exemple simple, pentru a observa structura limbajului şi modul în care se reflectă rezultatul codului din exemple în fereastra browserului. Pentru a scrie un document HTML nu avem nevoie decât de un editor de texte (chiar şi Notepad).

Orice document HTML începe cu notaţia <html> şi se termină cu notaţia </html>.

Între cele două marcaje <html> şi </html> vom introduce două secţiuni: secţiunea de antet <head>...</head> şi corpul documentului <body>...</body>. Blocul <body>...</body> cuprinde conţinutul propriu-zis al paginii HTML, adică ceea ce va fi afişat în fereastra browser-ului.