Programarea Dispozitivelor de Rețea

Scopul lucrării : cunoaşterea echipamentului de reţea, şi anume:switch şi router. Setările de bază pentru fiecare din ele. Aplicarea cunoştinţelor în cadrul reţelei din sarcină.

3.1 Echipamente de reţea : switch, router

Echipamentele care realizează comutarea cadrelor sunt denumite comutatoare de reţea (switch) şi sunt utilizate în reţele LAN cu diverse arhitecturi (Ethernet, Token-Ring, FDDI, Fast Ethernet), dar şi pentru transmisiile în sisteme ATM (Asynchronous Transfer Mode) pentru comutarea semnalelor digitale de tip voce, audio sau video, la viteze foarte mari (de ordinul Gbps). În WAN, se utilizează comutatoare de mare viteză, cu capacităţi superioare celor pentru LAN.

Prin intermediul switch-ului, se poate extinde reţeaua, reduce încărcarea reţelei prin filtrarea traficului, pot fi interconectate segmente de LAN cu medii fizice şi viteze de transmisie diferite, pot fi utilizate sisteme de priorităţi pentru transmisie, prin introducerea în cadru a unui factor de calitate (QoS - Quality of Service). În funcţie de complexitatea operaţiilor efectuate de switch, acesta poate opera:

- pe nivelul 2 OSI;

- pe nivelul 3 OSI;

Echipamentele care realizează comutarea pachetelor şi interconecteză între ele două sau mai multe reţele de calculatoare sunt denumite routere.

În Internet, router-ul este un dispozitiv, sau în unele cazuri un software instalat pe un calculator, care determină care este următorul punct din reţea către care se expediază un pachet de date în drum spre destinaţia sa finală. Router-ul este conectat la cel puţin două reţele. Decizia asupra direcţiei în care se trimite fiecare pachet de date se bazează pe determinarea stării reţelelor la care el este conectat.

Router-ul creează şi stochează un tabel al rutelor disponibile, cu informaţii despre starea lor, şi îl utilizează împreună cu algoritmii de determinare a distanţei şi costurilor pentru a selecta cea mai bună cale de urmat pentru pachetul dat. De obicei, un pachet parcurge un număr de puncte de reţea cu router-e înainte de a ajunge la destinaţie. Rutarea este o operaţie asociată cu nivelul 3 OSI.

Configurarea corectă al acestor echipamente permite realizarea unei funcţionalităţi largi în cadrul reţelei, poate optimiza calea traficului, micşora timpul de reacţie în cadrul reţelei, poate spori fiabilitatea ei, etc.

3.2 Configurarea echipamentului de reţea

Ruterul şi switchul la bază au aceleaşi moduri implicite, in fiecare putind primi diverse comenzi. Vom folosi în cele ce urmeaza 4 moduri uzuale. Utilizatorul determina usor modul curent pe baza promptului.

- modul “exec” este modul implicit, dupa incarcarea sistemului de operare. In acest mod nu se pot da decit comenzi limitate.

- modul “priviledged exec”: in acest mod se pot de obicei vizualiza diverse informatii, copia fisiere si seta optiuni. Accesul la acest mod este de obicei limitat cu parola.

- modul de configurare permite configurarea unor parametri globali cum ar fi protocoalele de rutare, etc.

- modul de configurare a interfetelor: pentru configurarea fiecarei interfete in parte (configurare locala) se intra in acest mod. Comanda de intrare este pur si simplu numele interfetei care se doreste.

Tabelul 3.1 prezintă linia de comandă (promptul) pentru fiecare din aceste moduri.

Tabelul 3.1

modul: prompt: se intra cu comanda:

exec $

priviledged exec # enable

configurare (config)# configure terminal

configurare interfaţă dddconfiinterfwwwinterfata (config-if)# interface nume-interfata

Pentru accesarea dispozitivului necesar pot fi utilizate citeva căi, şi anume:

- prin intermediul unui client SSH;

- prin intermediul unui client telnet;

- prin conexiunea directă la portul consolă.

Pentru setarea dispozitivului nou, putem utiliza doar conexiunea directă la portul consolă (figura 3.1)deaorece porturile nu sunt setate nici într-un fel, ba chiar mai mult ele pot fi administrativ deconectate.