Protocoalele poștei electronice - SMTP POP3

Tema: Protocoalele poștei electronice SMTP,POP3.

Scopul lucrării: Scopul lucrării este de a studia protocoalele SMTP şi POP3, precum şi realizarea aplicaţiei client de poştă electronică.

2 Aspecte teoretice

2.1 Mod de funcţionare a sistemului de poştă electronică

Pentru a garanta fiabilitatea (garanţia că mesajele trimise ajung la destinaţie în cel mai scurt timp posibil) şi securitatea sistemului de poştă electronică, acesta este structurat în două module independente: serviciul de transmitere a mesajelor şi serviciul de preluare a mesajelor electronice. Pe scurt: funcţionarea mesageriei electronice implică următorul scenariu:

- expeditorul compune mesajul în format electronic (text şi eventual ataşamente) utilizând un client de e-mail, îl trimite apoi unui calculator intermediar (server) care apoi va analiza adresa destinatarului şi va lua decizia de trimitere mai departe a mesajului către un alt calculator (server intermediar sau chiar server-ul destinaţie);

- destinatarul va verifica (periodic) dacă a primit noi mesaje, interogând calculatorul server care are rolul de oficiu poştal pentru căsuţa sa de email (calculatorul care se ocupă cu recepţionarea şi stocarea mesajelor trimise anumitor clienţi, pentru a le furniza acestora în momentul în care aceştia se vor conecta la internet).

După cum se observă din scenariul expus anterior, un mesaj în fomat electronic trebuie să parcurgă două drumuri distincte: cel de la expeditor la un calculator server destinaţie (oficiul poştal al destinatarului) şi cel de la server-ul destinaţie către calculatorul destinatarului. Prima etapă este iniţiată de către expeditor iar a doua etapă de către destinatar. Ambele operaţii sunt transparente pentru utilizatori. Pentru fiecare dintre aceste două operaţii s-au definit protocoale distincte pentru codificare şi trimiterea mesajelor, pe de o parte, şi pentru recepţia şi decodificarea mesajelor pe de altă parte.

2.2 Trimiterea mesajelor electronice

Etapa de transmitere a unui e-mail presupune ca acesta să ajungă de pe calculatorul expeditorului pe calculatorul server care are rolul de oficiu poştal pentru destinatar (se ocupă cu recepţionarea, stocarea şi gestionarea mesajelor unui grup de utilizatori). Conform standardului de codificare a căsuţelor poştale electronice, orice adresă de e-mail este de forma utilizator@server.domeniu, unde:

- utilizator este numele utilizatorului, unic pentru fiecare utilizator de pe server-ul respectiv;

- server.domeniu este numele de domeniu cu care poate fi adresat un calculator public pe internet (exemplu: yahoo.com).

Protocolul folosit pentru a trimite un mesaj de pe calculatorului unui client către un server destinaţie (fie cel final, al destinatarului, fie unul intermediar) se numeşte SMTP (Simple Mail Transfer Protocol). Primul set de specificaţii a fost documentat în RFC 821 (Request For Comment), de către Jonathan B. Postel, în 1982. Portul TCP standard pentru protocolul SMTP este 25.

Sarcina acestui protocol este de a permite transferul mesajelor într-un mod eficient, şi este un sistem independent care necesită stabilirea unui canal de comunicaţie bidimensional între cele două calculatoare care participă la schimbul de mesaje (calculatorul care trimite mesajul şi cel care-l preia şi eventual îl trimite mai departe).

Protocolul SMTP defineşte un limbaj de comunicare între procesul care transmite (client) şi procesul care primeşte mesajul electronic (server). Comunicaţia între procesul client şi procesul server se efectuează în modul următor: clientul trimite o comandă server-ului, acesta o execută şi returnează clientului un cod numeric. [1], [2]

2.2.1 Comenzi SMTP

Comenzile SMTP constau din codul comenzii format din patru litere şi urmat opţional de un parametru. Acestea sunt case-insensitive (adică pot fi scrise atât cu minuscule cât şi cu majuscule) şi reprezintă o combinaţie de prescurtări de cuvinte specifice din limba engleză. Pentru a se trimite şi executa o comandă este necesar ca aceasta să fie urmată de secvenţa de caractere <CR><LF> (care se obţine prin apăsarea tastei ENTER).

Principalele comenzi definite de protocolul SMTP sunt:

- HELO <hostname> - reprezintă comanda care iniţializează dialogul dintre procesul client şi procesul server; procesul client se va identifica server-ul cu numele calculatorului pe care rulează, specificat prin parametrul <hostname>;

- MAIL FROM: <expeditor> - informează procesului server că urmează să primească un e-mail de la expeditor (care se identifică prin adresa căsuţei sale poştale în parametrul <expeditor>);

- RCPT TO: <destinatar> - specifică procesului server adresa destinatarului (prin parametrul <destinatar>) căruia îi este adresat mesajul e-mail care urmează a fi transmis;

- DATA – specifică procesului server că urmează să primească de la client conţinutul unui mesaj electronic (e-mail);