Restabilirea informației - restabilirea fișierelor

1. Informatia

În ultimul timp, tot mai mulţi cercetători şi oameni de ştiinţă îşi pun întrebarea dacă este posibil de construit o teorie a informaţiei unică, general valabilă. Pe de altă parte, datorită presiunii exercitate în principal de impasul în care au ajuns cercetările în unele domenii (ştiinţa cogniţiei, biologie, psihologie, robotică, inteligenţa artificială etc.), se remarcă tot mai multe încercări de a îmbina şi de a suprapune diversele semnificaţii şi interpretări într-un singur concept universal acceptat.

Se poate spune că elaborarea a unui concept unic al informaţiei se află cam în acelaşi stadiu în care se găsea elaborarea unui concept al energiei la mijlocul sec. XIX (deşi acest concept era cunoscut de câteva secole, oamenii de ştiinţă au început să înţeleagă cum poate fi convertită o formă de energie în alta şi să scrie ecuaţia acestor conversii numai prin anii '40).

Aparenta contradicţie între diferitele concepte ale informaţiei existente astăzi este cauzată de faptul că majoritatea acestora sunt elaborate pentru un anumit domeniu, şi, întotdeauna, pentru a fi definită, informaţia trebuie raportată la un sistem oarecare, propriu domeniului respectiv, cum ar fi ADN-ul, limba vorbită, computerele, etc.

În limbajul popular, cotidian, într-un sens larg, unanim acceptat de marea majoritate a vorbitorilor din orice limbă, prin informaţie se înţelege:

- faptele şi opiniile percepute sau obţinute în cursul vieţii de zi cu zi direct de la o altă fiinţă vie, din mass-media, din baze de date electronice şi din toate tipurile de fenomene observabile din mediul înconjurător.

- lămurire asupra unei persoane, lucru sau domeniu; totalitatea materialului de informare şi de documentare; izvoare, surse;

- cunoştinţe comunicate de alţii sau obţinute prin investigaţii proprii ori cercetări personale; cunoştinţe acumulate din lectură, rapoarte despre evenimente recente sau necunoscute anterior, materiale din ziare, din periodice sau din buletine de ştiri; cunoştinţe dobândite prin studiu sau instruire; cunoştinţe deduse din observaţii directe şi experienţa proprie.

Aceasta este sensul original al cuvântului care vizează în principal aspectul comunicativ şi în acelaşi timp, calitativ.

În ultimul timp, au intrat şi în limba română sensuri mai noi ori s-au adăugat la cele vechi precizări noi:

- fiecare dintre elementele noi, necunoscute anterior, ale experienţei (fizice sau mentale) sau ale unui concept, în raport cu cunoştinţele prealabile, ce sunt cuprinse în semnificaţia unui simbol sau unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicaţie a unui instrument, date experimentale, partitură muzicală etc.) care produc schimbări într-un concept (cum ar fi un plan sau o teorie).

- acţiunea cuiva de a (se) informa sau de a comunica cunoştinţe, noutăţi, lămuriri, veşti, ştiri, îndrumări, precizări etc., unei persoane (sau unui grup de persoane) şi rezultatul ei (faptul de a şti că mesajul este recepţionat şi înţeles de către destinatar);

- comunicare, veste, ştire, mesaj care pune pe cineva la curent cu o situaţie nouă sau mai veche, dar de care acesta nu avea ştiinţă înainte de a fi informat.

Informaţia shannoniană

Claude Shannon, în lucrarea sa publicată în 1948 „A Mathematical Theory of Communications”, a dat un sens nou cuvântului informaţie:Dacă un mesaj e are probabilitatea de apariţie pe, informaţia asociată mesajului e, notată cu I se calculează cu formula:

I = logα(1/pe) = -logα(pe)

Dacă pentru baza logaritmului „α” se alege cifra „2”, atunci informaţia se măsoară în cifre binare sau mai scurt, biţi.Shannon a evidenţiat latura obiectivă, aspectul cantitativ al informaţiei, considerată complet independentă de emiţător şi receptor, ca o reflectare naturală a structurii şi ordonării lumii reale. La el, informaţia este un termen matematic, abstract, ce desemnează o mărime ce poate fi măsurată şi tratată matematic la fel ca masa, energia sau altă mărime fizică. Termenul este legat de ideea intuitivă de previzibilitate şi de alegere.