Securitatea Obiectivelor Industriale

Scopul lucrarii: Identificarea principiilor de organizare a securităţii obiectivelor industriale

Introducere

Sistemele de protecţie perimetrală sunt destinate asigurării perimetrului unui obiectiv împotriva intrărilor şi ieşirilor neautorizate. Spre deosebire de sistemele de securitate de interior, sistemele de protecţie perimetrală trebuie să funcţioneze într-o gamă extinsă de parametrii ai mediului: temperatura, radiaţii solare, curenţi de aer, umiditate. Acest fapt ridica atât probleme de detecţie în cazul existenţei unor factori perturbatori puternici (factori de mediu, prezenţa unor animale sălbatice în vecinătatea perimetrului protejat, fenomene tranzitorii) cât şi de funcţionare a echipamentelor în condiţii de mediu foarte variate. Analiza factorilor de mediu are ca scop identificarea tehnologiilor de detecţie corepunzatoare factorilor climatici şi condiţiilor specifice reliefului obiectivului protejat (planeitatea solului, tipul de vegetaţiei, şanţuri, canale de scurgere subterane etc.)

Fig.1 Structura unui sistem de protectie perimetral

În figura de mai sus poate fi observată structura complexă a unui sistem de protecţie perimetrală din care distingem următoarele elemente:

* Elemente de detecţie utilizând tehnologii diferite: senzori amplasaţi pe gard, senzori îngropaţi, bariere;

* Elemente de delimitare a fâşiei perimetrale – 2 rânduri de garduri care previn intruziunile accidentale în fâşia de securitate;

* Elementul de evaluare care este camera video;

* Elementul de iluminare pe timp de noapte.

Toate elementele de mai sus trebuie să fie prezente pentru un sistem de protecţie perimetrală corect executat. Evident, în funcţie de nivelul de risc, delimitarea perimetrului se poate face cu un singur gard exterior, se poate folosi doar o singură tehnologie de detecţie aleasă în mod adecvat, dar sistemul video, inclusiv iluminarea, trebuie să permită o evaluare corectă şi rapidă a alarmelor.

Fig.2 Amplasarea senzorilor de vibratii mecanice

Tipuri de detectie

Senzorii utilizaţi în sistemele de protecţie perimetrală pot fi clasificaţi după

mai multe criterii:

* După modul de funcţionare: PASIVI/ACTIVI – ca şi în cazul sistemelor antiefracţie;

*După modul de amplasare VIZIBILI/MASCAŢI – amplasarea vizibilă poate fi utilizată ca factor de descurajare, amplasarea mascata poate fi recunoscută doar de specialişti după modul de amenajare a perimetrului;

*După modul de pregătire a mediului de detecţie: VISIBIL OPTIC/ CARE URMĂRESC FORMA PERIMETRULUI. Anumiţi senzori necesita vizibilitate optică, teren plat, uniform; alţi senzori urmăresc forma solului. Că observaţie, cu cât solul este mai denivelat, cu atât costurile de instalare sunt mai mari;