Determinarea Indicatorilor Chimici de Poluare a Apei

O grupare deosebit de importanta în cadrul analizei chimice a apei o reprezinta aceea a indicatorilor de poluare. Elementele care fac parte din aceasta grupa nu au efecte nocive, toxice sau de alta natura asupra organismului uman si nici nu produc modificari în caracteristicile apei care sa poata fi evidentiate cu usurinta si sa limiteze utilizarea acesteia. Unele din aceste elemente indicatoare se pot gasi în mod obisnuit în apele naturale, de aceea nu atât prin prezenta lor cât mai ales prin modificarea brusca a concentratiei, aceste elemente au rol indicator.

Din aceste categorii fac parte: oxigenul dizolvat, deficitul de oxigen si consumul biochimic de oxigen, substantele oxidabile, diversele forme de azot, fosfatii si hidrogenul sulfurat.

I. INDICATORII REGIMULUI DE OXIGEN

I.1. Determinarea oxigenului dizolvat în apa

Generalitati: cantitatea de oxigen dizolvata în apa depinde de temperatura apei, presiunea aerului si de continutul în substante oxidabile si microorganisme. Scaderea cantitatii de oxigen din apa duce la pierderea caracterului de prospetime al acestuia, dându-i un gust fad si facând-o nepotabila. De asemenea scaderea oxigenului reduce capacitatea de autopurificare a apelor naturale favorizând persistenta poluarii cu toate consecintele nedorite.

I.1.1. Metoda Winckler

Principiul metodei: oxigenul dizolvat în apa oxideaza hidroxidul manganos la hidroxid manganic, care în mediul acid scoate iodul din iodura de potasiu în cantitate echivalenta cu oxigenul dizolvat în apa si care se titreaza cu tiosulfat de sodiu.

Reactivi si material necesar:

- sulfat manganos (MnSO4Å6 H2O) 50 % sau clorura manganoasa 40%;

- solutie alcalina de iodura: 30 g NaOH si 15 g KI se dizolva în câtiva ml de apa într-un balon cotat de 100 ml, apoi se completeaza la semn cu apa distilata;

- amidon solutie 0,5%: se cântareste 0,5 g amidon si se amesteca cu câtiva ml apa distilata pâna se obtine o pasta, apoi se toarna peste aceasta pasta 100 ml apa distilata fierbinte. Dupa ce s-a racit, se trece supernatantul clar în alta sticla si se conserva cu 0,125 g acid salicilic sau 2 picaturi de toluen;

- acid sulfuric diluat cu apa distilata 1:3 ;

- tiosulfat de sodiu 0,1 N se prepara cu apa distilata fiarta si racita, apoi se conserva cu 5 ml cloroform pentru 1 litru solutie sau 1 g NaOH. Factorul solutiei se face fata de o solutie de bicromat de potasiu 0,1 N;

- tiosulfat de sodiu 0,025 N (N/40) se prepara din solutia de tiosulfat 0,1 N prin diluare;