Extras din laborator

1. INTRODUCERE

Notiunea de pH a fost introdusa de Sorensen in anul 1909 si se refera la produsul concentratieie ionilor de hidrogen. pH-ul este un parametru extrem de important în biochimiei si biotehnologie, intru cit toate reacţiile celulelor vii au loc în medii de electroliţi iar concentraţia ionilor de hidrogen poate varia între limite largi. Activitatea diferiţilor catalizatori enzimatici este puternic dependentă de pH. Fiecare enzima prezintă o activitate maximă într-un domeniu foarte restrîns de pH, de regula ±0,5 unităţi.

Biofluidele sunt sisteme chimice extrem de complexe al căror pH variază în limite destul de largi, iar determinarea în laborator a valorii concentraţiei ionilor de hidrogen este un indicator al stării de sănătate a organismului.

In soluţiile de electrolit concentraţia ionilor de hidrogen variază teoretic între 1 M şi 10-14 M. Pentru simplificare s-a introdus termenul de pH, care exprimă de fapt concentraţia ionilor de hidrogen astfel:

Prin urmare, pH-ul soluţiilor în care concentraţia ionilor de hidrogen este egală cu 100 , 10-5 sau 10-10 va fi 0, 5 respectiv 10.

Măsurarea pH-ului unei soluţii se realizează cu ajutorul unui aparat numit pH-metru, un dispozitiv electronic ce utilizează doi electrozi: un electrod indicator şi un electrod de referinţă. Aparatele moderne utilizează eletrozi combinaţii care pot îndeplini ambele funcţii. La imersarea celor doi electrozi în soluţie se formează o celulă galvanică a cărei tensiune electromotoare este dependentă de pH-ul soluţiei, adică de concentraţia ionilor de hidrogen H+.

Dependenta tensiunii electromotoare a celulei de pH-ul soluţiei se datorează prezentei a doua soluţii de pH diferit, situate pe o fata si pe cealaltă a unei membrane de sticla foarte subţire.

Diferenţa de potenţial intre fetele membranei depinde liniar de diferenţa de pH dintre cele doua soluţii. Conform relaţiei lui Nernst.