Metoda brad

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest laborator prezinta Metoda brad.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 16 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Chimie Generala

Extras din document

CAPITOLUL I

Cinetica reacţiilor enzimatice

Enzimele sunt substanţe proteice care catalizează reacţiile biochimice în toate celulele vii. Enzimele accelerează viteza de reacţie, dar nu iau parte la reacţia propriu-zisă. Viteza reacţiilor catalizate enzimatic este dependentă de: temperatura, concentraţia enzimei şi a substratului, afinitatea enzimei faţă de substrat, pH, efectori (activatori sau inhibitori), potenţial redox, radiaţii etc.

Enzimele catalizează producerea reacţiilor chimice, fără schimbarea echilibrului de reacţie, prin scădea energiei de reacţie a reactanţilor şi prin creşterea vitezei de reacţie a reactanţilor [1 ].

Într-o reacţie catalizată enzimatic, enzimă (E) formează cu substratul (S) un complex intermediar de tranziţie (ES) foarte reactiv şi instabil, care se transforma rapid, conducând la eliberarea produsului său produşilor de reacţie (P) şi a enzimei ce poate relua reacţia, după schema generală:

E+S ↔ES ↔EP ↔P+E (1.1.) [1 ]

Metoda cea mai utilizată de estimare a concentrației unei enzime dintr-un preparat biochimic este aceea de a se determina activitatea ei catalitică, cu alte cuvinte să se afle cât substrat este transformat în produs într-o unitate de timp și în condiții specifice.

Viteza initială a unei reacții catalizate enzimatic este proporțională cu concentrația inițială de enzimă [E0], așa cum rezultă din ecuația Michalis-Menten:

v_0=( k_(+2) [E_0 ][S_0])/(K_m+[S_0]) (1.2.)

La o concentrație constantă de substrat S0, viteza inițială vo este direct proporțională cu concentrația de enzimă [E0]. Cu toate că în teorie pentru o concentrație fixă de substrat această relație este adevărată, în practică este mult mai utilă situația în care concentrația de substrat este suficient de mare astfel încât enzima să fie saturată ca substrat. Acest lucru se justifică din două motive principale: în primul rând, integrarea ecuației Michaelis-Menten, redă faptul că porțiunea liniară a fazei stării staționare a reacției este mult mărită pe măsură ce gradul de saturare al enzimei crește (toți ceilalți factori fiind menținuți constanți). Cu alte cuvinte, în termeni simplii, acest lucru se datorează faptului că viteza de transformare a substratului este nesemnificativă relativ la concentrația totală a substratului prezent, în condițiile în care concentrația inițială de substrat crește. Din aceste motive rezultate mult mai precise ale vitezei inițiale se onțin la concentrații inițiale mari de substrat comparativ cu cele obținute la valori mici ale acestuia.

În al doilea rând, așa cum s-a demonstrat, la valori mari de [S0] din ecuația Michaelis-Menten rezultă că vo = k+2 [E0] și deci vo nu variază odata cu micile modificări ale [S0]; aceasta înseamnă că se pot obține rezultate precise fără a menține concentrația substratului la o valoare fixă, presupunând că substratul se găsește într-o concentrație suficientă ca să satureze enzima. În concluzie cu cât este mai mare concentrația de substrat cu atât determinarea este mai precisă.

În acord cu ecuația Michaelis-Menten, o enzimă este saturată de substratul ei numai la concentratii foarte mari de substrat, astfel încâat condițiile experimentale realizate practic sunt apropiate valorii saturării complete.Ecuația permite calculul valorii vo/Vmax pentru fiecare valoare a concentrației inițiale de substrat, în ipoteza că valoarea constantei Km este cunoscută. Trebuie menționat faptul că valorile rapoartelor vo/Vmax și ale saturării parțiale sunt independente de concentrația de [E0], presupunâand că [S0] >> [E0]. Cu toate acestea valorile de vo și Vmax variază cu concentrația de [E0], ceea ce reprezintă cheia problemei în cadrul determinării enzimelor prin metoda cinetică [1 ].

Fisiere in arhiva (1):

  • Metoda brad.docx

Bibliografie

1. C.Banu, Biotehnologii in industria alimentara, Ed. Tehnica, anul 1985;
2. Cornel Bodea, Tratat de biochimie vegetala, Partea I : Fitochimie, Vol I,Ed. Academiei Republici Populare Romane, anul 1964;
3. C.D.Nenitescu- Tratat elementar de chimie organica, Vol II,Editura: Didactica si pedagogica;
4. D. C. Cojocaru – Enzimologie practică, Editura: Tehnopress, anul 2005;
5. Jang, J.-H., Kim, S.-T., & Moon, K.-D. (2009). Inhibitory effects of ultrasound in combination with ascorbic acid on browning and polyphenol oxidase activity of fresh-cut apples.Food Science and Biotechnology, 18, 1417–1422
6. McHedlishvili, N. I., Omiadze, N. T., Gulua, L. K., Sadunishvili, T. A., Zamtaradze, R. K.,Abutidze, M. O., et al. (2005). Thermostabilities of plant phenol oxidase and peroxidase determining the technology of their use in the food industry.Applied Biochemistry and Microbiology, 41, 145–149.
7. Vamos-Vigyazo, L. (1981). Polyphenol oxidase and peroxidase in fruits and vegetables.Critical Reviews in Food Science and Nutrition, 15(1),49–127.