Lucrări bazele ecologiei

ANALIZA CHIMICA A SOLULUI PRIN OBTINEREA EXTRACTULUI DE SOL

INTRODUCERE

Prin sol se intelege stratul superficial al scoartei terestre rezultat in urma dezagregarii si alterarii rocilor sub actiunea factorilor de clima si biologici care asigura viata organismelor.

Rolul solului

Solul este mediul de viata al foarte multor organisme vii, “respiratia solului” schimba compozitia troposferei, umiditatea solului stabileste de fapt compozitia chimica a apelor subterane, a riurilor, lacurilor si intr-o oarecare masura si pe cea a oceanului planetar.

Fertilitatea solului reprezinta capacitatea sa de a satisface necesitatile de substante nutritive, apa si aer pentru cresterea si dezvoltarea plantelor.

In satisfacerea acestor necesitati un rol hotaritor il au proprietatile solului. Solul este un sistem heterogen, multifazic constituit dintr-o faza solida, scheletul mineral, o faza lichida, apa de fapt solutii apoase ale diferitelor substante anorganice si diversilor componenti biologici si o faza gazoasa, aerul.

Solul este un sistem biomineral dinamic in interactiune materiala si energetica cu mediul, si partial inchis prin circuitul elementelor .

Compozitia solului

Solul reprezinta un amestec neomogen de substante minerale provenite din dezagregarea rocilor- si oraganice rezultate in urma descompunerii substantei organice moarte.

Constituentii minerali ai solului:

Argila este constituentul mineral principal

-Din punct de vedere chimic argila este un material compozit format din silicati complexi hidratati: hidroxizi de fier, de aluminiu, de mangan, silice coloidala etc foarte fin dispersati.

-Capacitatea sa de absorbtie a apei si a cationilor ( Ca, Fe, Mn,Na,K) este mare in general;

-argila este de diferite culori: galbena, cenusie, bruna negricioasa

Compusi minerali

Cele mai fercvente saruri minerale din sol sunt: CaCO3, CaSO4, SiO2, KNO3, Na2SO4, NaCl, hidroxid de fier, hidroxizi de mangan, fosfati ferosi, fosfati de calciu, si compusi ai microelementelor Co, Zn, Cu. Sarurile minerale sunt dizolvate si antrenate –proces numit levigare- de apa si retinute in sol la diverse adincimi in functie de solubilitatea acestora.

Pulberi -praf, mil, sunt particule foarte fine de minerale: cuart, feldspat, micasilice amorfa si se gasesc in toate solurile.

Nisip- particule mici de roci si minerale in special cuart. Se caracterizeaza

printr-o deosebita permeabilitate pentru apa si aer si o capacitate de absorbtie foarte mica. Solurile fertile contin in medie 30-80% nisip

Pietris- este constituit din fragmente mai mari de roci. Scade coeziunea solului si creste permebilitatea. Reprezinta rezerva de noi minerale in sol.

Cosntituentii organici

Proprietatile solului

1. pH-ul solului

Concentratia ionilor de hidrogen variaza intre 1 M si 10-14 M (intre valoarea corespunzatoare unui acid tare 1 M si, respectiv a unei baze tari (1 M). S-a stabilit ca este mai convenabil, ca aciditatea unei solutii sa se exprime logaritmic pe o scala liniara. Scala a fost sabilita prin definirea termenului de pH astfel:

Astfel, pH-ul solutiilor in care concentratia ionilor de hidrogen este cuprinsa intre 1 si 10-5 si va fi 0, 1 …5 iar solutiile in care concentratia ionilor de hidrogen este cuprinsa intre10-6 si 10-10 respectiv 6, 7, … 10. O solutie in care concentratia ionilor de hidroxid este 10-4 adica concentratia ionilor H+ =10-10 , va avea un pH =10.

pH-ul variaza in functie de compozitia sa si in special de continutul in acizi humici. In functie de modul in care organismele tolereaza variatiile de pH acestea se clasifica:

-euriionice (amfitolerante) tolereaza foarte bine variatiile de pH: pot trai practic la orice valoare a pH-lui, ex: coada soricelului, troscot, rima si unele protozoare.

-Stenoionice tolereaza variatii foarte mici de pH, adica traiesc practic numai in anumite conditii de pH;se clasifica in :

-Specii acidofile ex muschiul de turba, afinul,

-Neutrofile sunt majoritatea plantelor de cultura: cereale, finete,

-Bazofile:

2.Temperatura solului: influenteaza germinatia semintelor, cresterea palntelor si capacitatea de absorbtie a radacinilor. Solurile calde sunt biologic mai active decit

cele reci, iar solurile calcaroase sunt mai calde decit cele silicioase. Temperatura solului variaza cu latitudinea si cu adincimea, iar temepratura solului superficial variaza in limite mai largi decit cea a atmosferei.

3.Umiditatea este deosebit de importanta, ea depinde de higroscopicitatea rocilor componenete, de apa capilara, gravitationala si de precipitatii.

4.Aeratia solului. Compozitia aerului din sol difera de cea din atmosfera si variaza cu adincimea si cu constituenta mineralogica a solului. Astfel, in solul nisipos se gaseste o cantitate mai mare de aer in care concentratia de O este de aprox. 20% iar de CO2 1.5% in timp ce in solul argilos concentratia de CO2 este mai mare spre 2% iar de O2 mai mica, 18%. Datorita concentrarii CO2 si a altor gaze rezultate in urma descompunerii substantei organice moarte este necesara realizarea unui schimb permanent intre aerul din sol si cel atmosferic.

SCOPUL SI PRINCIPIUL LUCRARII

Scopul lucrarii consta in deterninarea pH-lui si a continutului mineral a mai multor probe de sol si incadrarea acestora si a cunoasterii gradului de fertilitate. Analiza chimica a solului presupune efectuarea stiintifica a trei etape:

1. Prelevarea probelor . In aceasta etapa trebuie avute in vedere urmatoarele principii:

-Locul de unde se preleveaza trebuie sa fie reprezentativ pentru biotopul caracterizat.

-Numarul probelor variaza in functie de relief, expozitie, gradul de uniformitate.

-Din suprafata stabilita recoltarea se face in zig-zag.

1. Obtinerea extractului de apa din sol.