Privind Înregistrarea de Stat a Persoanelor Juridice și a Întreprinzatorilor Individuali

Capitolul I

Introducere

Comentariul oferit prezintă informaţii privitor la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprenzătorilor individuali. El conţine informaţii asupra structurii legii şi anume: legea este divizată în nouă Capitole. Primul oferă cîteva definiţii şi precizează scopul Legii. Capitolul 2 este intitulat “Înregistrarea de stat a persoanelor juridice”, dar, de fapt, conţine un amalgam de principii generale şi norme specifice referitoare la procedura înregistrării de stat a persoanelor juridice. Capitolul 3 conţine norme ce ţin de înregistrarea, modificarea, operate în actele de constituire ale persoanei juridice şi în datele înscrise în registrul de stat. Capitolele 4-5 cuprinde înregistrarea persoanelor juridice supuse reorganizării şi/sau radierea lor din registrul de stat. În capitolul 6 este descrisă toată informaţia, ce se referă doar la înregistrarea de stat a întreprinzătorilor individuali. Iar capitolele 7 şi 8 cuprind registrul de stat, organul înregistrării de stat, pe cind capitolul 9 oferă un set de prevederi finale şi tranzitorii.

Capitolul II

Noţiuni din: CODUL MUNCII

unitate – întreprindere, instituţie sau organizaţie cu statut de persoană juridică, indiferent de tipul de proprietate, de forma juridică de organizare şi de subordonarea departamentală sau apartenenţa ramurală;

angajator – persoană juridică (unitate) sau persoană fizică care angajează salariaţi în bază de contract individual de muncă încheiat conform prevederilor prezentului cod;

salariat – persoană fizică (bărbat sau femeie) care prestează o muncă conform unei anumite specialităţi, calificări sau într-o anumită funcţie, în schimbul unui salariu, în baza contractului individual de muncă;

reprezentanţi ai salariaţilor – organ sindical ce activează, de regulă, în cadrul unităţii în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu statutele sindicatelor, iar în lipsa acestuia – alţi reprezentanţi aleşi de salariaţii unităţii în modul stabilit de prezentul cod (art.21).

tînăr specialist – absolvent al instituţiei de învăţămînt superior, mediu de specialitate sau secundar profesional în primii trei ani după absolvirea acesteia;

hărţuire sexuală – orice formă de comportament fizic, verbal sau nonverbal, de natură sexuală, care lezează demnitatea persoanei ori creează o atmosferă neplăcută, ostilă, degradantă, umilitoare sau insultătoare;

demnitate în muncă – climat psihoemoţional confortabil în raporturile de muncă ce exclude orice formă de comportament verbal sau nonverbal din partea angajatorului sau a altor salariaţi care poate aduce atingere integrităţii morale şi psihice a salariatului.

tînăr specialist – absolvent al instituţiei de învăţămînt superior, mediu de specialitate sau secundar profesional în primii trei ani după absolvirea acesteia;

şomajul – este termenul folosit în cazul lipsei ocupaţiei plătite (locurilor de muncă) pentru forţele apte şi calificate corespunzător pentru muncă.

prejudiciu – Efect negativ, cu caracter patrimonial sau nepatrimonial, produs unei persoane prin fapta ilicita a altei persoane ori prin actiunea lucrurilor sau animalelor care se afla sub paza juridica a altei persoane.

Drept civil

Accesiune – Mod de dobandire a proprietatii, derivat, intre vii, care consta in incorporarea unui lucru mai putin important intr-unul mai important.

Act juridic – Manifestare de vointa exprimata in vederea producerii de efecte juridice Exista doua acceptiuni ale actului juridic:

- negotium juris, ce semnficia intelegerea propriu-zisa dintre parti

- instrumentum probationes, ce semnifica inscrisul in care este evidentiata intelegerea

Afin – Ruda prin alianta

Ascendent – Ruda in linie dreapta dintr-o generatie anterioara

Bun – Valoare economica destinata a satisface nevoi materiale sau spirituale, susceptibila de apropriatiune sub forma dreptului patrimonial (prof. univ. dr. Ghe. Beleiu)

Un lucru, dreptul patrimonial care are ca obiect lucrul.

Capacitate – Aptitudinea de a face un act juridic sau de a interveni la el, adica de a dobandi si de a exercita drepturi.

Capacitate de folosinta: aptitudinea de a fi titularul unor drepturi

Capacitate de exercitiu: aptitudinea de a exercita drepturile al caror titular este respectiva persoana (C. Hamangiu, Drept Civil Roman).