Recidiva - spețe

SPETE

CONTOPIREA PEDEPSELOR. MODIFICARI DE PEDEPSE. INSTANTA COMPETENTA - DREPT PENAL

Instanta competenta sa dispuna contopirea pedepselor aplicate prin hotarari definitive, potrivit art. 449 alin. (2) Codul de procedura penala , este instanta de executare a ultimei hotarari sau, in cazul cand cel condamnat se afla in stare de detinere, instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, indiferent daca aceasta instanta este ierarhic inferioara instantei de executare a primei hotarari definitive.

Prin sentinta penala nr. 536 din 3 decembrie 2003, Tribunalul Prahova, in conformitate cu prevederile art. 449 alin. (1) Codul de procedura penala , a dispus admiterea cererii de contopire a pedepselor formulata de condamnatul N.M. si, potrivit art. 36 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa aplicata pentru savarsirea infractiunii de talharie prin sentinta penala nr. 208 din 15 mai 2002 a Tribunalului Prahova, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 344 din 14 august 2002 a Curtii de Apel Ploiesti, cu pedeapsa aplicata pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prin sentinta penala nr. 918 din 3 aprilie 2003 a Judecatoriei Ploiesti, desfiintata in parte prin decizia penala nr. 584 din 25 mai 2003 a Tribunalului Prahova, ramasa definitiva prin nerecurare.

Instanta a retinut ca infractiunile de talharie si furt calificat au fost savarsite de inculpat inainte ca acesta sa fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele; faptele fiind concurente in conditiile prevazute in art. 33 lit. a) C. pen., instanta a dispus contopirea pedepselor aplicate si executarea celei mai grele dintre pedepse, potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

Curtea de Apel Ploiesti, prin decizia penala nr. 23 din 14 ianuarie 2004, a respins apelul procurorului, prin care s-a sustinut ca hotararea a fost pronuntata cu incalcarea competentei materiale, deoarece potrivit art. 449 alin. (2) Codul de procedura penala Judecatoria Ploiesti, ca instanta de executare a ultimei hotarari, era competenta sa solutioneze cererea de contopire

Recursul declarat de procuror este fondat.

Cererea de contopire a pedepselor formulata de condamnat a fost solutionata cu incalcarea dispozitiilor privind competenta dupa materie.

Potrivit art. 449 alin. (1) Codul de procedura penala , pedeapsa pronuntata poate fi modificata, daca la punerea in executare a hotararii sau in cursul executarii pedepsei se constata, pe baza unei alte hotarari definitive, existenta vreuneia dintre urmatoarele situatii: concursul de infractiuni, recidiva sau acte care intra in continutul aceleiasi infractiuni .

Art. 449 alin. (2) Codul de procedura penala stabileste ca instanta competenta sa dispuna asupra modificarii pedepsei este instanta de executare a ultimei hotarari sau, in cazul cand cel condamnat se afla in stare de detinere, instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere .

In art. 418 Codul de procedura penala se prevede care dintre instantele care au solutionat cauza constituie instanta de executare, stabilindu-se ca hotararea instantei penale, ramasa definitiva la prima instanta de judecata, la instanta de apel sau la instanta de recurs, se pune in executare de catre prima instanta de judecata .

O exceptie la aceasta regula este prevazuta in art. 449 alin. (2) Codul de procedura penala , potrivit caruia instanta competenta sa dispuna asupra modificarii pedepsei este instanta de executare a ultimei hotarari sau instanta corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere, in cazul cand cel condamnat se afla in stare de detinere .

In raport cu dispozitiile prin care se stabileste competenta de rezolvare a modificarilor de pedeapsa, solutionarea cererii de contopire a pedepselor formulata de condamnat revenea Judecatoriei Ploiesti, ca instanta de executare a ultimei hotarari

Pentru aceste considerente, recursul a fost admis si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecatoria Ploiesti.

Pronuntata - Inalta Curte de Casatie si Justitie , Sectia penala, decizia nr. 2995 din 2 iunie 2004

INCAIERARE. ELEMENTE CONSTITUTIVE. FAVORIZAREA INFRACTORULUI. FAVORIZARE PERSONALA. ACTIUNE CIVILA - DREPT PENAL

Infractiunea de incaierare prevazuta in art. 322 Codul penal presupune existenta a doua grupari, care savarsesc acte de violenta una asupra celeilalte.

Prin urmare, atunci cand exista numai gruparea inculpatilor, iar victimele actelor de violenta nu constituie o grupare, neavand cunostinta de intentia inculpatilor si reactionand numai pentru a se apara, nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de incaierare.