Determinarea Parametrilor Fizico-Chimici ale Apelor

1. Parametrii generali şi organoleptici de calitate a apelor

1.1. Determinarea transparenţei apelor

Transparenţa apelor este determinată de culoarea lor şi de turbiditate.Transparenţa apelor poate fi determinată calitativ şi cantitativ.

a) Determinarea calitativă a transparenţei probei de apă

Determinarea calitativă a probei de apă să efectuiează într-o eprubetă, în care se toarnă 10 ml de apă proaspătă care a fost în prealabil agitată. Proba de apă se situează pe fonul întunecat. Uitîndu-se din sus, se determină gradul de transparenţă. Pentru indicarea gradului de transparenţă se foloseşte următorul nomenclator:

1). Apa transparentă

2). Apa cu opalescenţă slabă

3). Apa cu opalescenţă medie

4). Apa puţin tulbure

5). Apa tulbure

6). Apa foarte tulbure

b) Determinarea cantitativă a transparenţei probei de apă

Determinarea cantitativă se efectuiează cu ajutorul cilindrului cu suport din sticlă. Cilindrul trebuie să fie gradat în cm sau mm. Parametrul ce se studiază cu ajutorul acestei metode reprezintă înalţimea stratului de apă prin care se poate identifica textul scris pe o hîrtie albă cu demensiunile şi conţinut determinate. Această metodă oferă rezultatele aproximative.

Materialele şi utilajul necesar:

- cilindrul gradat în cm sau mm din sticlă cu o înalţime de 30-50 cm;

- hîrtie albă cu un text care are înalţimea literilor de 3,5 mm.

Mersul determinării

- Cercetările se efectuează într-un loc sau încăpere bine iluminată, dar nu sub acţiunea directă a sursei de lumină.

- Cilindrul se instalează asupra textului la o înălţime de 4 cm şi în el se toarnă cu precauţie proba de apă analizată şi amestecată pînă cînd textul, care se priveşte prin strat de apă, devine greu de înţeles.

- Transparenţa după text se măsoară în cm stratului de apă cu o precizie de 0,5 cm.

- Măsurările se efectuiează de trei ori şi rezultatul final se consideră o valoare medie ale măsurărilor.

1.2. Determinarea culorii

Apele naturale nepoluate sînt aproape lipsite de culoare. Coloraţia lor este în mare parte determinată de prezenţa substanţelor humice şi a compuşilor de fier. În cazul poluării cu apele uzate, apele obţin coloraţia nespecifică ale lor. Determinarea culorii apei ce conţine o cantitate mare de substanţe suspendate se efectuiează după ce proba se filtrează sau stă în repaos nu mai mult de 2 ore.

Utilajul neceasar:

- cilindrul din sticlă plat, gradat în cm,

- proba de apă.

Mersul determinării

- Cilindrul se instalează pe o hîrtie albă şi se umple cu un strat de apă de 10 cm. Determinarea culorii se efectuieză vizual la iluminare suficientă dar dispersă. Concluziile se notează în registru cu indicaţia nuanţei şi intensităţii coloraţiei (slabă sau pronunţată).

- În cilindru se toarnă o cantitate de probă cu înalţime de 10 sau 20 cm. În calitate de control se ia aceeaşi cantitate de apă distilată, care se toarnă în alt cilindru care se pune alături.

- Ambele vase se studiază prin stratul de apă de sus. În cazul coloraţiei pronunţate a probei de apă cercetate în ea se adaugă apă distilată pînă cînd culoarea apei în cilindrul cu proba nu se apropie după culoare de probă de control.

- În registrul se notează înalţimea stratului la care culoare probei este aceeaşi cu culoarea apei distilate. Raportul dintre înalţimea stratului de apă cercetată şi apă distilată indică gradul de diluţie a apei şi decîte ori apa cercetată depăşeşte norma după coloraţie.

Notă: în cazul surselor de apă potabilă coloraţia probei nu trebuie să fie depistată în stratul de apă de 20 cm; iar în cazul utilizării apelor în calitate de surse de recriere – de 10 cm.

1.3. Determinarea mirosului apei

Mirosul apei depinde de prezenţa în ea a substanţelor mirositoare volatile, care nimeresc în ea prin căile naturale şi antropogene. Mirosul apelor de suprafaţă şi ale celor subterane este influenţat de prezenţa în ele a substanţelor organice.

Mirosul apelor potabile este detrminat de proprietăţile lor, procesele tehnologice şi procedeele de potabilizare. De exemplu, apa ce conţine fenolii, după clorinare la staţiile de potabilizare capătă un miros neplăcut de fenolii cloruraţi, care se determină organoleptic în cazul conţinutului de 2,4-difenoli în cantităţi de 0,002 mg/l.