Tratarea si epurarea apelor uzate industriale

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest laborator prezinta Tratarea si epurarea apelor uzate industriale.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 36 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Ecologie

Cuprins

I. POLUAREA APEI .
1.1. POLUAREA APELOR - DEFINIȚII ..
1.2. TIPURI DE POLUARE .
1.3. PRINCIPALELE MATERII POLUANTE ȘI EFECTELE ACESTORA ..
1.4. PRINCIPALELE SURSE DE POLUARE
1.5. APE UZATE MENAJERE
1.6. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CARACTERISTICILE CALITATIVE ȘI CANTITATIVE ALE APELOR UZATE INDUSTRIALE
1.7. CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE UNOR CATEGORII DE APE UZATE INDUSTRIALE .
II. EPURAREA APELOR UZATE
2.1. DATELE STAȚIEI DE EPURARE ȘI ALEGEREA TEHNOLOGIEI DE EPURARE
2.2. Proiectarea grătarului .
2.3. Proiectarea deznisipatorului ...
2.4. Proiectarea separatorului de grăsimi ...
2.5. Proiectarea decantorului primar ..
2.6. Proiectarea treptei de epurare biologica ...
2.7. Proiectarea decantorului secundar ...
2.8. Impactul stației de epurare asupra mediului
2.9. Costul apei epurate .
2.10. Managementul stației de epurare a apelor uzate ..
2.11. Bibliografie

Extras din document

I. POLUAREA APEI

1.1. POLUAREA APELOR - DEFINIȚII

Apa înseamnă viață și din această cauză puritatea ei este un indicator esențial al calității și existenței ei pe acest pământ. Managementul și protecția mediului acvatic trebuie să constituie una din preocupările de bază ale umanității, fiind o condiție esențială a vieții.

Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problemă actuală cu consecințe mai mult sau mai puțin grave asupra populației.

Atât definițiile poluării, cât și subiectele încadrate în sintagma poluarea apelor au cunoscut o dinamică remarcabilă, în special în ultimii 50-70 de ani.

Referitor la evoluția definițiilor, se citează în continuare doar câteva dintre acestea:

- Adăugarea a ceva, orice, în apă - care provoacă modificarea calităților ei naturale astfel încât proprietarii riverani nu mai dispun de apa oferită lor de râu în condiții naturale (după legea engleză a apelor din 1952).

- Din punct de vedere științific este poate mai ușor a privi poluarea ca pe o impuritate reală introdusă în curent, decât ca actul de introducere a ei, și a defini poluarea ca incluzând orice care cauzează sau induce condiții criticabile într-un curs de apă oarecare, afectând nefavorabil orice utilizare posibilă a ei (Klein L, 1962)

- Apa se consideră poluată când i s-au alterat compoziția sau condiția astfel încât devine mai puțin potrivită pentru oricare sau toate funcțiunile și scopurile pentru care ar fi fost adecvată în starea sa naturală (W.H.O., 1972)

- Orice modificare, naturală sau artificială care în mod direct sau indirect, schimbă calitatea apei și perturbă sau distruge echilibrul ecosistemelor și resursele naturale, prin aceea că:a) provoacă pericole pentru sănătatea publică; b) deranjează obișnuințele, eficiența și bunăstarea omului și comunității sale și c) afectează utilizabilitatea ei pentru orice folosință benefică actuală sau de perspectivă (Whitehead, P.G., Lack, T., 1982).

- Prin poluare - impurificare, murdărire - a unei ape, se înțelege degradarea calităților fizice, chimice sau biologice ale acesteia, produsă direct sau indirect de activitățile umane sau procesele naturale; acestea fac ca apa să devină improprie pentru folosirea normală în scopurile în care ea era posibilă înainte de intervenția poluării (Negulescu, M., Antoniu, R., Rusu, G., Cușa, E., 1982).

Dacă prima definiție are mai mult o conotație juridică, ultimele fac precizarea că și modificările naturale defavorabile sunt încadrate în același context cu cele provocate de om. Astfel este extins impactul de la apa în sine, la ecosistemul acvatic în ansamblul său și se poate afirma că acoperă trei puncte de vedere diferite: al resurselor naturale, al sănătății omului și al mediului. Efectele poluării resurselor de apă sunt complexe și variate, în funcție de natura și concentrația substanțelor impurificatoare. Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizează prin tratare, prin care se asigură condițiile necesare pentru consum.

1.2. TIPURI DE POLUARE

Poluarea apelor poate fi naturală și artificială.

Poluarea naturală se datorează surselor de poluare naturală, de exemplu în urma interacției apei cu atmosfera, când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta sau se produce la trecerea apei prin roci solubile (când apa se încarcă cu diferite săruri), ca urmare a dezvoltării excesive a vegetației și viețuitoarelor acvatice etc.

Poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, nămolurilor, reziduurilor, navigației etc.

Uneori se vorbește despre poluare controlată (organizată) și necontrolată (neorganizată). Poluarea controlată se referă la cea care provine din ape uzate transportate prin rețeaua de canalizare și evacuate în anumite puncte, stabilite prin proiecte; poluarea necontrolată provine din surse de murdărie care ajung în corpul de apă receptori pe cale naturală și de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie. În această ordine de idei trebuie menționate deșeurile animale, produsele petroliere din zonele de extracție a țițeiului, gunoaielor etc.

Poluarea normală și accidentală reprezintă categorii de impurificare, folosite deseori pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. Poluarea normală provine din surse de poluare cunoscute, colectate și transportate prin rețeaua de canalizare la stația de epurare sau direct în receptor. Poluarea accidentală rezultă, de exemplu, ca urmare a dereglării unor procese industriale când cantități mari (anormale) de substanțe nocive ajung în rețeaua de canalizare, defectării unor obiecte din stația de epurare sau a unor stații de preepurare etc.

Se mai deosebește poluare primară și secundară. Depunerea substanțelor în suspensie din apele uzate, evacuate într-un corp de apă receptor, pe patul acestuia constituie o poluare primară; poluarea secundară începe imediat ce gazele rezultate în urma fermentării materiilor organice din substanțele în suspensii depuse, antrenează restul de suspensii și le aduce la suprafața apei, de unde sunt apoi transportate în aval de curentul de apă.

Fisiere in arhiva (1):

  • Tratarea si epurarea apelor uzate industriale.pdf

Bibliografie

1. Mihai Dima: „Canalizări, Vol. II (Epurarea apelor uzate)”, Litografia U.T.I., Iași, 1998;
2. Mihai Dima: „Proiectarea stațiilor de epurare - îndrumar de proiectare ”, Litografia U.T.I., Iași, 1981;
3. Mircea Negulescu: „Epurarea apelor uzate municipale”, Ed. Tehnică, București, 1978;
4. R. Tudose și colab. : „Fenomene de transfer și utilaje în industria chimică”, Litografia U.T.I., 1980;