Riscurile comerțului internațional

Introducere

În orice actiune umana exista o concentratie dintr-un anumit compus al conjuncturii proprii actiunii respective. Acest compus este neprevazutul, factorul de incertitudine, care suporta mai multe puncte de abordare. În primul rând este vorba despre surprizele care pot aparea în timpul desfasurarii unei activitati oarecare, surprize care pot fi placute sau neplacute. Cele placute sunt cel mai adesea binevenite, oamenii sperînd de multe ori sa fie subiect al unui astfel de eveniment. Cele neplacute sunt cele de care oamenii se tem din cauza efectelor pe care le genereaza.

Dar sa vedem ce sta la baza producerii acestor surprize placute sau neplacute, ce le determina aparitia. Majoritatea celor care si-au îndreptat atentia spre aceste fenomen sunt de parere ca premisele sunt doua: sansa si riscul. Aceste doua notiuni sunt complementare, în sensul ca "suma" lor este egala cu 1. Când riscurile sunt mari sansele sunt mici si invers. Riscurile sunt responsabile de producerea surprizelor neplacute, în timp ce sansele stau la baza celorlalte.

Revenind la comertul international trebuie sa spunem ca surprizele placute se concretizeaza cel mai adesa în reusitele actiunilor actorilor de pe piata mondiala, pe când riscurile determina aparitia efectelor nedorite, a esecurilor.

În acest sens riscul economic este o alternativa, suma variabilelor care influenteaza negativ o tranzactie comerciala. La baza producerii evenimentelor determinate de riscuri stau o serie larga de factori, unii cu origine concreta, obiectiva, în timp ce altii au sorginte subiectiva cu o componenta aleatorica bine individualizata.

Activitatea de comerţ exterior se desfăşoară într-un mediu care, prin natura sa, include riscuri multiple determinate de complexitatea acestui tip de afaceri, de evoluţia contradictorie a pieţei mondiale, de insolvabilitatea specifică unor economii naţionale, ca şi de insolvabilitatea pieţei mondiale.

Firmele participante în activitatea de comerţ exterior nu au siguranţa (certitudinea) că vor obţine rezultatele scontate. Riscul reprezintă posibilitatea de a obţine rezultate favorabile sau nefavorabile într-o acţiune viitoare, posibilitate exprimată probabilistic. Riscul în comerţul exterior poate fi definit şi ca posibilitatea de a înregistra o pierdere într-un contract de comerţ exterior, datorită producerii unor evenimente imprevizibile.

Riscurile specifice comerţului exterior sunt numeroase insa cele mai frecvente sunt riscurile economice (fluctuaţii valutare, neplata preţului, neexecutarea altor obligaţii etc.).

1.Protecția Împotriva Riscului și Nevoia de Asigurare

Fiecare tara, mare sau mica, dezvoltata sau in curs de dezvoltare, este preocupata sa-si sporeasca exporturile pentru ca, pe aceasta cale, sa-si poata asigura valuta necesara achitarii bunurilor din importuri de care are nevoie pentru productie, pentru consumul populatiei ori pentru investitii.

Adesea, bunurile de natura mijloacelor fixe de mare volum si complexitat, ca de exemplu echipamentele industriale, se livreaza treptat, pe parti componente, pe masura realizarii investitiei, se incorporeaza in opera de catre achizitor. In aceste conditii, apare necesitatea esalonarii in timp a platii furniturilorde catre importator.

Necesitatea esalonarii platii produselor importate apare si in cazul in care mijloacele fixe nu se livreaaza pe parti componente, dar au o valoare mare si o folosinta indelungata, ca de exemplu masinile de lucru si de putere, mijloacele de transport si telecomunicatii etc. Pentru numerosii agenti economici, ca de pilda agentii mici si mijlocii, ar fi greu, daca nu imposibil, sa achite dintr-o data intreaga valoare a mijloacelor fixe importate avand o valoare mare si o durata de functionare de 5 -10 ani sau mai multi.

Problemele financiare se pun chiar si pentru agentii economici care se aprovizioneaza din import cu materii prime si materiale, piese de schimb, produse de completare, marfuri alimentare ori nealimentare destinate aprovizionarii populatiei. In astfel de cazuri, adesea importatorii au nevoie de o pasuire de una sau mai multe luni pana isi procura resursele valutare necesare achitarii importurilor.

In astfel de cazuri, producatorii convin cu furnizorii lor ca plata produselor sa fie esalonata in timp. In situatia in care plata urmeaza a se face intr-un timp scurt, furnizorul acorda un credit comercial clientului sau extern.

Uneori, insa, furnizorul nu dispune de resurse financiare proprii pentru a acorda clientului sau creditul solicitat nici macar pe o perioada de cateva luni. In astfel de cazuri, cumparatorul solicita credit unei banci din tara furnizorului pentru a putea achita la scadenta produsele comandate la import. In felul acesta, creditul devine un instrument care favorizeaza schimburile comerciale internationale, extinderea cooperarii economice si financiare dintre state.

Dar, efectuarea exportului prin mijlocirea creditului antreneaza multiple riscuri pentru exportator, ca si pentru banca finantatoare. De altfel, risurile inevitabile legate de livrarea marfurilor pe credit apar si atunci cand furnizorul si cumparatorul sunt rezidenti ai aceleiasi tari, iar tranzactia se realizeaza in moneda nationala, adica atunci cand actul de vanzare- cumparare pe credit sau prin mijlocirea imprumutului bancar se produce pe piata externa.

Cand tranzactiile comerciale constituie operatii de export-import, lucrurile se complica datorita distantelor adesea mai lungi dintre furnizor si cumparator, a termenelor mai indepartate la care se efectueaza platile, a monedelor diferite folosite in tarile participante la contract, a reglementarilor la fel de diferite de la o tara la alta si insuficient cunoscute de furnizorii externi etc.